Cont șters

Regasesc acelasi stil de acum multi (10?) ani. Aceeasi tristete pe care initial as fi zis-o metafizica, dar apoi, recitind, resimtind, realizez ca e o tristete care exsuda din adn-ul tau. Virusul care iti provoaca aceasta traire, e incorporat in tine. Cum o fi intrat? Poate stim, poate nu vom sti niciodata. Dar de iesit nu cred ca mai poate iesi. E ștampila ta de poet.

Comentariul meu e un gand pe care ti l-am lasat in contul meu...Te rog sa il iei de acolo!

Abia acum citesc acest poem, aceste intrebari, reintrebari si sfasiere. Iti rescriu cu inima deschisa aceste puternice vorbe crestine: \"Cine cauta sa nu isi inceteze cautarea pana ce gaseste, si cand va gasi, el va fi uluit\".

O alta dovada ca trairea poate fi pusa in forma fixa, fara a-i atenua intensitatea, nici esenta! Sunt imagini care corespund viziunii mele poetice!
De-abia astept ca \"mirarea\" sa se transforme in \"uimire\". E ceva mult mai desprins de pamant! Dincolo de el!...Si uimirea sculpteaza in piatra...

Stimata doamna Emilia Constantinescu, imi pare nespus de rau ca nu ati reusit sa intelegeti sensul mesajului meu...Afirmam ca Matematica ofera un model al generalitatii...Plecand de la acel 1+1=2, pe care l-ati invocat, spuneam ca exista structuri algebrice (inele de caracteristica 2) in care 1+1=0 (si uimitor, aceste structuri sunt mai usor de gasit decat cele in care 1+1=2). Implicatiile acestor structuri algebrice sunt multiple: unicitatea dreptei prin doua puncte NU este asigurata! In plus se introduc punctele de intersectie pentru drepte paralele...Toate aceste lucruri nu trebuie sa ne sperie constientul, ci sa ne sporeasca puterea intelepciunii si uimirii in fata Armoniei si complexitatii Universului. Existenta punctelor de intersectie a dreptelor paralele, (punctele ideale) face o trecere inspre aceasta generalitate a lucrurilor din Univers, subliniind in plus faptul ca cele mai diferite sisteme au in fapt o esenta comuna...
In al doilea rand, ce intelegeti prin dimensiune? Punctul euclidian, stimata doamna, are dimensiune: el poate fi privit ca origine a oricarui spatiu vectorial, si deci are dimensiunea 0 (lucru deloc neglijabil).
Ceea ce trebuie sa retinem din tumultul de informatie este tocmai lumina dupa care am fost creati. Pitagora afirma ca credinta este fidelitatea fata de ceea ce suntem noi in esenta...Muzica face o reconversie a sufletului dinspre macro spre micro, regenerand astfel procesul primordial de creatie.
In ceea ce priveste citatul relativ la limbaj pe care l-ati dat mai sus, eu impartasesc o cu totul alta opinie: limbajul NU caracterizeaza fiinta umana (nici valorile acesteia) intrucat exista stari de constienta care nu pot fi asociate vreunui limbaj...In acest caz cuvintele devin entitati pur formale...Vreau sa va intreb: nu ati avut niciodata trairi care sa sublimeze cuvintele? Trairi care nu se pot exprima in mod coerent utilizand instrumente de limbaj? Ei bine, cred ca acum stiti la ce ma refer...iar acesta este motivul pentru care consider ca limbajul este specific fiintei umane dar nu o caracterizeaza...
Astept in continuare, cu mult interes, gandurile dumneavoastra!

Pana acum nu am stiut! Acum, ca stiu, lucrurile nu sunt altfel, ochii tai cauta in departari...Florile si apele sunt privite doar in zbor...O vreme a cantecului a trecut...Zborul sa nu te nelinisteasca...e doar o schimbare a formei...iubirea ramane neinchipuit de sus!

Amandoi avem o slabiciune pentru coaste...fie ca intelegem acelasi lucru, fie ca sufletele noastre zboara in patru zari...incearca sa redai lumii un strop...o vei transfigura...
Et de t\'embrasser, avec mes cotes j\'ai voulu...sa ii multumim ca a existat pentru noi!

Doamna Emilia Constantinescu, observ ca va abateti de la esenta discutiei...Era vorba de Lumina!
Vad ca va inversunati in continuare sa-mi dati lectii de Matematica...Vreau sa va intreb ce specializare aveti...Daca ati facut studii realiste e rusinos sa nu stiti ce e un inel de caracteristica doi.Daca insa nu sunteti specializata in Matematica, va rog sa nu-mi tineti prelegeri fara continut (stiu foarte bine cum se fac calculele in sistemul de numerotatie binar)...
Oricum, discutia si-a pierdut orice farmec...
Vreau sa va spun totusi, ca primul meu comentariu era unul de apreciere a textului domnului Cretan...probabil nu v-ati dat seama de asta.
In sfarsit, am observat ca ati fost agasata de remarca mea relativ la formalizarea conceptului \"muzica\"...Vreau sa va spun ca formalizarea inseamna libertate, nu superficialitate, cum ar crede domnia voastra...Daca, de exemplu, ati reusi sa formalizati conceptul \"iubire\", atunci ati reusi sa iubiti toti oamenii...

Imperfectul primului verb/vers are un efect ciudat asupra intregii poezii.Fiind subtil, e mult mai putin incisiv decat perfectul compus, taie din forta si mai ales incetoseaza un final care ar fi trebuit sa fie surprinzator.
Era poate interesanta ciclicizarea poeziei prin imperfect-perfect compus-imperfect, sporind astfel libertatea trairii si formalizand miscarea...

Raluca, iti doresc sa ai mereu viu copilul din tine....Asa cum spunea Catalin, copilul din noi ne da puterea de a visa, de a trai cu adevarat tainele vietii, pana in ultima ei clipa...Copilul din tine te face sa fii vie...
Orice creatie (adevarata) e, in fond, un act de daruire (doar cei terni nu pot recunoaste asta)...
Sunt absolut convins ca aceasta viata ne-a fost daruita printr-o lectie de iubire...Tot ce ramane din tine e lumina pe care o imprastii cu dezinvoltura pretutindeni celorlalti...destinele pe care le schimbi, oamenii care se implinesc prin tine...

Dorule...desprinde-ti aripile si vino cu mine!...Vino cu mine!

Mi-a ramas pe retina sufletului trairea acestei poezii...am simtit ca vine dinauntru, si astfel cuvintele sunt incarcate de energie (de altfel fara aceasta energie cuvintele nu valoreaza prea mult)...Acest \"dincolo\" pe care l-ai invocat, il cunosc pe deplin : face parte din fiinta mea de multa vreme...Iar macul intr-adevar, ar dori sa fie pamant!

Te-ai abandonat in el...ti-ai parasit trupul, cuvintele, gesturile...pentru sangele lui...pentru noaptea lui...Si toate adierile, cum ar fi mirosul de piele tabacita, sudoare calda, stransoarea unui pumn iti spun ca e un barbat...Acum zbori!

Am strania senzație (și sper să fie adevărat), ca exista un mare grad de formalizare a conceptului \"muzica\" in textul tau. În felul acesta ai reușit sa expui un gand despre valorile sufletului, mai degraba decat despre disponibilitatile lui. Necontradictia Muzicii se stabileste in mod analog necontradictiei Aritmeticii, pe baza modelului aritmetic al numerelor, care se accepta a fi consistent si deci necontradictoriu...e bine de precizat acest lucru, intrucat in acest Univers o teorie contradictorie nu prezinta interes din punct de vedere ontologic.
Ca si in inelele de caracteristica doi ale Algebrei, in muzica \"unu plus unu\" se apropie de originea lumii...de originea luminii...inima participa cu fiecare bataie la aceasta uimire.
Diferenta intre sunet si zgomot e aceeasi cu diferenta intre ordine si haos, intre iubire si ignoranta...ambele se repercuteaza la nivelul fiintei, fiecare cu alt efect.
Te intreb: urmeaza un eseu despre \"a privi\"?

Am sa spun: gandul tau e adânc precum oceanul...Ce ai să faci pentru a-l împlini? Cum ai să păstrezi mereu în tine un simțamânt curat si neperisabil?

Cunoscandu-te (sau fiindu-ti strain), sunt sigur: nu ai constienta trairii din tine...intr-o zi ai sa schimbi lumea...cuvintele prind putin din acea uimire...ma gandesc cum ar fi sa vorbesti fara cuvinte...esti vie!
Bea, vino sus, vino! Priveste!...

Silvia, ai incalcat niste drepturi de autor, introducand poezia sub forma de creatie semnata cu numele tau (chiar daca ai precizat la final numele autorului), fapt pentru care ai putea avea probleme! Te sfatuiesc sa reintroduci textul, cu modificarile cuvenite!

De data aceasta nu vreau sa fac nici un comentariu in privinta creatiei tale.Te-as intreba doar:e adevarat ca in ultima vreme vrei sa fugi din tine,sa iesi afara din pieptul pe care l-ai primit la licitatia de la Inceput? Trage storurile ferestrelor pietrei tale...si daca vrei mai da-mi cate un SMS:091.222.555.

Atat de sigur a mers mesajul acestor cuvinte spre inima mea.Ea nu are adresa, dar intotdeauna ajung la ea visele, atingerile si tot ceea ce poate insemna cu un cuvant poezie...Te mai astept sa treci prin mine si alta data!

Minunate aceste versuri, si minunata trairea autoarei.Trebuie sa fie minunat sa poti iubi cu mai multi ochi deodata!