PIATRA MEA CU GEAMURI TRISTE...

Draga Anton, mi-ai facut o bucurie foarte mare! E prima steluta pe care o primesc, si parca e mai galbena si mai frumoasa ca orice alta steluta. Ma mai uit din cand in cand pe cer, imi place sa vad stele, cateodata vad si stele verzi pe pereti, dar stelute ca asta n-am mai vazut.
Am mai primit o steluta odata la o poezie, dar nu stiu de la cine. Cred ca s-a ratacit cumva printre poeziile mele, dar si pentru aia m-am bucurat. Desi poate n-o meritam.

nu ca mi-ar pasa mie prea mult de stelele astea, dar daca te-ai abtinut de la a imi comenta vreun text de teama sa nu te iau la trei pazeste, m-as ingrijora teribila. cat despre injuratul din obisnuinta - sa-mi fie cu iertare, dar daca nu ar scuipa boierul, ar mai avea rost pupaturile lui voda?

interesant...chiar ca..piatra/suflet hm..

mi-a placut. incepi sa te dezmeticesti din crizele adolescentei cu parful de bacalaureat.

o mica sugestie -


Alte pietre
au geamuri blindate
si le gasesti pe langa casa omului.
Aceste pietre sunt cele mai triste.
Piatra mea este o piatra trista,
domestica,
si are ferestre pe dinauntru


versul aceste pietre sunt cele mai triste mi se pare redundant.

De data aceasta nu vreau sa fac nici un comentariu in privinta creatiei tale.Te-as intreba doar:e adevarat ca in ultima vreme vrei sa fugi din tine,sa iesi afara din pieptul pe care l-ai primit la licitatia de la Inceput? Trage storurile ferestrelor pietrei tale...si daca vrei mai da-mi cate un SMS:091.222.555.

ai intors lumea pe dos cu maiestrie in poezia asta.

\"Piatra piatra de e piatra
Sade jumatate\'n apa
O calca calul si crapa\"

Zicea Ioana Radu
Buna exploatarea ta ...de piatra
Dar recunosc, si eu ma simt frustrat de versul care l-a pomenit degeaba mai ales de \"aceste\" Parca glasuieste un elev ascultat la lectie. Schimba cumva daca poti.
Ciao
Si invata pt bac,mai lasa joaca, ca nu mai ai mult si daca imi amintesc bine parca de ceva ani monstrul asta are vreo sapte capete:))) Bafta !!

Ferestre si pietre... Pietre si suflete... Revasrari de piatra in piatra ca o cascada in cascada... Si toate astea in lumea in care piatra a ramas neslefuita... Frumos. Mi-a placut poezia ta si mai ales imaginea ferestrei unei pietre sparta de un copil cu o piatra.

Va multumesc tuturor. Cred ca cel mai mult m-am bucurat pentru comentariul lui degeaba, de mult timp l-am ochit eu pe el, si nu stiu ce l-a apucat de nu a mai facut pe boierul(stie el ce zic). Bineinteles ca m-am bucurat pentru toate gandurile frumoase pe care mi le-ati scris, uite, am deja 88 de vizionari, ma mira foarte tare, dar ma si bucura in acelasi timp.
Degeaba a vazut el bine, versul ala mi-a scapat, eu vedeam ca ceva nu prea pusca, dar degeaba a pus direct degetul acolo. Nu stiu exact cum sa schimb versul, dar ma voi gandi si voi corecta.
Am scris ceva inspirat de vorba lui degeaba, sper sa nu se supere si s-o ia pe o gluma:).
Draga Nexus, mi-am tot zis ca nu mai imi permit sa intru pe net, dar uite, imi sunteti atat de dragi, incat nu pot lipsi. Iti multumesc pentru grija, voi incerca sa fiu mai inteleapta in continuare.

frumoasa analogie a pietrei cu sufletul...aflat in atatea ipostaze,daca as face o analogie mai aprofundata...creatia ta reusita as putea sa o compar cu pilda biblica a semanatorului...semintele sale -credinta receptata de oameni,iar locul unde cade sunt chiar ei oamenii...la fel si piatra-sufleul omului...care deseori se afla in ipostazele expuse simbolic de tine.ma uimesti pe zi ce trece!

Iti multumesc, draga Petrini, pentru cuvintele frumoase. Sincera sa fiu, nu m-am gandit la nici un fel de semanator, nu mi-am propus sa scriu despre ceva anume, asta a iesit, iar legatura piatra-suflet s-a creat odata cu poezia.
M-a amuzat insa un amanunt din comentariul tau, cred ca a fost de fapt o greseala de scriere:\"fel si piatra-sufleul omului\". Intr-adevar, sufletul omului poate fi comparat cu un sufleu, mi-ai dat o idee care poate o sa aiba si o finalitate intr-o poezie odata. Uite, la asta merge si \"sufleur\".
Ma inspiri, draga Petrini, ma inspiri, si cred ca fara voia ta:)

superb, este o viziune leibniziana splendida in care piatra devine o monada in care iti poti face culcusul, in care poti avea senzatia de salas si in care iti poti inchipui ca poti privi bezna pe dinlauntru

Multumesc. Nu m-am gandit la principiul Monadei, insa ma bucur ca lumea simte ceva si intelege ceva, pe sufletul lor.