Cândva am fost o apă
și toți sorbeau din mine
cu buzele țuguiate si însetate
de dorința de sete.
Mai apoi am fost iarbă
și m-au păscut toți caii sălbatici
cărora le-am înverzit șeile
și
Mi-e dor de tine, lacrima mea albastră
când te prelingi pe ochiul meu cu păsări,
când aluneci pe obrazul meu verzuliu
spre bărbia mea de os
spre palmele mele, ancore
pentru sufletul tău
Strigam catre viata mea intorcandu-se
strigam catre ea
sa se opreasca.
Nu te intoarce acum... nu te intoarce
Caci pasii mei duc
spre inainte.
Urlam vietii mele, intorcandu-se
ca un val
Ne eram, unul altuia,
oglindă pentru suflet.
Gurilor noatre, cuvintele,
le dădeau forma
tăcerilor.
Mâinilor noastre, gesturile,
le dădeau forma
aripilor.
Ochilor noștri, privirile,
le dădeau
Încerc să regândesc această zi
În lumea asta liberă și rece
Cu nopți prea lungi și primăveri târzii
În care totul vine și se trece.
E ziua tristă; în însingurare
îmi regăsesc singurătatea
Dă-mi tălpile tale,
să-ți cutreier pământurile.
Picioarele tale,
coloane nesfârșite spre trup,
mă ridică peste
nisipurile șoldurilor
tale mișcătoare.
Învăța-voi să merg...
Învăța-voi sa
Sunt atât de singur
de parcă aș fi în centrul unui cerc.
Cât de departe ești,
lumină fără culoare?
Cât de aproape îmi ești,
întuneric dureros?
Sunt atât de singur
că și tăcerea
mi se pare
Tine-ma in brate
si nu ma lasa sa mai fug.
Mi-e teama ca se vor topi
norii
si ma vor ineca
in lacrimi.
Mi-e teama de stele
ca se vor pune in miscare.
Mi-e teama si de
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris. Somnul greu care s-a asternut peste gandurile mele mia intrerupt aferentele senzoriale, iar eferentele au devenit niste cordoane nefunctionale. Sistemul
Se sfasia noaptea
cand zburai peste pamantul
in care zac oasele stramosilor.
Zburai peste
zdrentele noptii
si peste trupul meu adormit
cu aripile tale albe
care faceau ca
Daca nu ar fi fost cuvintele
ti-as fi desenat.
Ti-as fi desenat sarutul,
buzele tale carnoase
si pline de dragoste
care ma saruta in fiecare noapte.
Ti-as fi desenat trupul
Avem sufletele in reparatie.
Sentimentele noastre
se nasc
cu malformatii congenitale
si mor prematur.
Mainile noastre schiteaza
gesturi
pe care cei din jurul nostru
nu
Tu, biet miop, ce nu mai vezi departe
tu, ce te uiti la fiecare pas,
aduna-n pumni imaginile sparte,
secundele cazute de pe ceas.
Tu, biet miop, ce mai zaresti lumina
tu,
Vino necladito, Tu,
cu aripi, cu ganduri
si cu dor
sa te cladesc
printre oasele si sangele meu.
Neprabusindu-ma, ne vom
zbura spre mine,
spre insumi,
spre
Oamenii nu pot merge,
fiindca pasul
i-ar umili prin
orizontalitate.
Ei se rostogolesc asemeni pietrelor,
nascandu-li-se aripi rotunde.
Caii nu pot alerga
pe pajisti
M-am rastignit in
rasturnarea timpului
ca sa-mi simt gandurile
spalate de valuri rosii.
Mi-am urcat in spate fiinta
pe coloana infinita
a albastrului.
M-am crucificat
Bratele tale mi-aduna
gandurile
si mi le desparte
in cuvinte.
Ochii tai, zamisliti
din smoala noptii
imi respira cuvintele.
Cuvintele mele
stau in interiorul
Ne cuprinde somnul
si mai e mult pana la ziua...
E intuneric si
ne imbratisam
sa nu ne fie frig,
sa nu ne fie frica.
Si mai e mult prin intuneric...
si ne e
De cand stateam prins
in bratul tau,
cu sfarcul sanului tau marmorat
in cerul gurii mele
fara dinti,
am simtit mirosul parului tau,
mama.
Tu nu mai esti demult,
Te-ai instrainat de ceasuri,
Timpule,
te-ai zburat de aer,
Pasareo,
te-ai descojit de verde,
Frunzo!
Te-ai zvarcolit in mine,
durerosule de dor,
pana cand
Iti amintesti tu, ca
pe aceasta linie
a orizontului
trecea tatal meu,
imbracat
in transpiratie.
Trecea tatal meu
si pietrele
se opreau din
rotunjimea lor
ca
Mai pune-mi o data
toamna sa-mi cante
frunza ei muribunda.
Mai pune-mi o data
muzica asta pe care
am ascultat-o
cand m-am nascut.
E o cantare veche,
de departe de
Spune-mi, Mareo,
clabucind
intre limanuri
ca un cal
intre doua
alergari,
iti mai aduci aminte
unde mi-am ascuns
spaima albastrimii
de care m-as
fi alergat
CZ