Transformarea ca formă a mișcării
Cândva am fost o apă și toți sorbeau din mine cu buzele țuguiate si însetate de dorința de sete. Mai apoi am fost iarbă și m-au păscut toți caii sălbatici cărora le-am înverzit șeile și
Nostalgie pentru o lacrima
Mi-e dor de tine, lacrima mea albastră când te prelingi pe ochiul meu cu păsări, când aluneci pe obrazul meu verzuliu spre bărbia mea de os spre palmele mele, ancore pentru sufletul tău
Viata mea intorcandu-se
Strigam catre viata mea intorcandu-se strigam catre ea sa se opreasca. Nu te intoarce acum... nu te intoarce Caci pasii mei duc spre inainte. Urlam vietii mele, intorcandu-se ca un val
Imagine în oglindă
Ne eram, unul altuia, oglindă pentru suflet. Gurilor noatre, cuvintele, le dădeau forma tăcerilor. Mâinilor noastre, gesturile, le dădeau forma aripilor. Ochilor noștri, privirile, le dădeau
Când ziua pe sine se moare
Încerc să regândesc această zi În lumea asta liberă și rece Cu nopți prea lungi și primăveri târzii În care totul vine și se trece. E ziua tristă; în însingurare îmi regăsesc singurătatea
lectie de mers
Dă-mi tălpile tale, să-ți cutreier pământurile. Picioarele tale, coloane nesfârșite spre trup, mă ridică peste nisipurile șoldurilor tale mișcătoare. Învăța-voi să merg... Învăța-voi sa
...
Sunt atât de singur de parcă aș fi în centrul unui cerc. Cât de departe ești, lumină fără culoare? Cât de aproape îmi ești, întuneric dureros? Sunt atât de singur că și tăcerea mi se pare
fuga
Tine-ma in brate si nu ma lasa sa mai fug. Mi-e teama ca se vor topi norii si ma vor ineca in lacrimi. Mi-e teama de stele ca se vor pune in miscare. Mi-e teama si de
aripile tale
Se sfasia noaptea cand zburai peste pamantul in care zac oasele stramosilor. Zburai peste zdrentele noptii si peste trupul meu adormit cu aripile tale albe care faceau ca
sarutul tau
Daca nu ar fi fost cuvintele ti-as fi desenat. Ti-as fi desenat sarutul, buzele tale carnoase si pline de dragoste care ma saruta in fiecare noapte. Ti-as fi desenat trupul
santier in lucru
Avem sufletele in reparatie. Sentimentele noastre se nasc cu malformatii congenitale si mor prematur. Mainile noastre schiteaza gesturi pe care cei din jurul nostru nu
miopia luminii
Tu, biet miop, ce nu mai vezi departe tu, ce te uiti la fiecare pas, aduna-n pumni imaginile sparte, secundele cazute de pe ceas. Tu, biet miop, ce mai zaresti lumina tu,
Ana din Manole
Vino necladito, Tu, cu aripi, cu ganduri si cu dor sa te cladesc printre oasele si sangele meu. Neprabusindu-ma, ne vom zbura spre mine, spre insumi, spre
vertical
Oamenii nu pot merge, fiindca pasul i-ar umili prin orizontalitate. Ei se rostogolesc asemeni pietrelor, nascandu-li-se aripi rotunde. Caii nu pot alerga pe pajisti
rastignire
M-am rastignit in rasturnarea timpului ca sa-mi simt gandurile spalate de valuri rosii. Mi-am urcat in spate fiinta pe coloana infinita a albastrului. M-am crucificat
noapte buna
Bratele tale mi-aduna gandurile si mi le desparte in cuvinte. Ochii tai, zamisliti din smoala noptii imi respira cuvintele. Cuvintele mele stau in interiorul
trecere peste noapte
Ne cuprinde somnul si mai e mult pana la ziua... E intuneric si ne imbratisam sa nu ne fie frig, sa nu ne fie frica. Si mai e mult prin intuneric... si ne e
mama
De cand stateam prins in bratul tau, cu sfarcul sanului tau marmorat in cerul gurii mele fara dinti, am simtit mirosul parului tau, mama. Tu nu mai esti demult,
cantec
Te-ai instrainat de ceasuri, Timpule, te-ai zburat de aer, Pasareo, te-ai descojit de verde, Frunzo! Te-ai zvarcolit in mine, durerosule de dor, pana cand
trecerea tatalui meu o data cu timpul
Iti amintesti tu, ca pe aceasta linie a orizontului trecea tatal meu, imbracat in transpiratie. Trecea tatal meu si pietrele se opreau din rotunjimea lor ca
sfarsit de anotimp
Mai pune-mi o data toamna sa-mi cante frunza ei muribunda. Mai pune-mi o data muzica asta pe care am ascultat-o cand m-am nascut. E o cantare veche, de departe de
dorinta de doi
Am inceput sa ma tem in singuratate fiindca m-am inspaimantat in viata. Vino! Hai, vino si tine-mi de urat!
cai alergand
Spune-mi, Mareo, clabucind intre limanuri ca un cal intre doua alergari, iti mai aduci aminte unde mi-am ascuns spaima albastrimii de care m-as fi alergat
intrebare fara de raspuns
Cand m-ai izbit cu piatra in obrazul drept au inceput sa-mi curga lacrimi din inima. Te-am inteles, te-am inteles ca, lovindu-ma iti vei infrange
strivire
Stateam fata in fata: tu stateai cu fata la mine, iar eu stateam cu fata la tine. Ne priveam. Tu, pe tine, ca intr-o oglinda, eu, pe mine, ca intr-o oglinda. Eram albastri si
amintire
Te-ai gandit vreodata ca as putea sa te uit, sa te ratacesc in memorie... Te-ai fi gandit o clipa la tot ce a fost intre noi, la zilele in care cadeam amandoi pe
de dragoste
Mi-e dor de tine ca de asternutul cald pe care mi-l intindea mama cand se facea timpul sa adorm. Mi-e dor de tine ca de degetele ei osoase, apasandu-ma
intalnire
Nu m-as fi gandit sa te intalnesc, himera. Cazusesi cu viata ta peste ideea mea de viata, peste intregul meu vis. Tu ai disparut o data cu noaptea asta. Eu am ramas
lampa
Acum totul s-a termiat... Lumina lampii de operatii cadea peste degetele noastre si bisturiul isi tocise deja lama. Totul era la locul lui, iar noi am cazut osteniti
sansa
Stateam amandoi de vorba pe marginile unei lame de bisturiu. Tu, pe una din muchii eu, pe cealalta, intr-un echilibru aproape perfect. Imi spuneai ca te-as fi
stele cazatoare
Lumina palida a stelei cazatoare ne-a lovit, intamplator, in tampla. Am uitat de sarmanele noastre dureri reumatice si de crizele noastre ulceroase si ne-am
despartire
Nu ma intreba ce simt in acest moment. Poate ca nu simt nimic... N-am venit pentru ca te-as iubi, nu raman pentru ca mi-as dori, nu voi pleca pentru ca s-ar putea
cantec
Nimic nu e mai frumos ca atunci cand te ninge pe buze, iubito. Nu, nimic nu e mai inaltator ca atunci cand te ploua pe gene cu lacrimi, iubito. Nu, cu siguranta
atarnare
Ma atarnasem de un fir de lumina ca de un inceput. Falangele mele albe se agatau cu disperare de parca n-ar fi vrut sa se rupa de aceasta agonie blanda a firului de
nici o alta
Niciodata alta dragoste n-ar putea fi niciodata alta dragoste. Nici o alta frunza muscata de talpa ta, trecuta peste umbra, n-ar putea fi niciodata alta frunza. Nici un alt
zicere
Atunci a fost un alt inceput cu siguranta a fost un altfel de inceput. Lacrimile tale incinse se topeau pe lacrima mea inghetata de moarte. Acum, ne-am mai ramas
clipa
Clipa speriata de zborul pasarii a inceput sa fuga. In urma ei, dara de sange. Inaintea ei, nicaieri.
alt anotimp
Prin inserarea zdrentuita treceam, tinandu-te de mana. Era tot toamna si seara si calcam pe frunze moarte cu durere. Ele ne sarutau calcaiele desculte, de gheata. Treceam asa
bocet4
Uita sa plangi iubirea fara cuvant, smulsa din trupul tau, marul inrosit, sfartecat de dragoste si toamna despletita de rodul pamanturilor. Ne spalam pe fata cu propriul nostru
bocet 3
Ce mult semanam unul cu altul in trecerea timpului altul cu unul tot mai mult. In aceeasi privire pustie ne uitam unul la celalalt. tu cauti sa observi diferenta. Ea exista si
bocet 2
Ma goneste un cal pe un camp alb. Ii aud copitele cum calca pe urmele lasate de bataile inimii mele. Incotro sa mai fug? Si ce camp, fara de iarba... Doar
bocet 1
Un tarm de mare uitat. Un apus ce urmeaza unui rasarit, uitat si el. Tu si eu. Noi. Stam pe nisipul arzator. In spatele nostru, noapte. Inaintea noastra
vraja
Ma las cuprins de tine, noapte, doar tu stii cum sa ma iubesti in imbratisare. Presara-ti pe buzele mele durerile luminii care strapunge trupul tau. Si
anotimp
Mai pune-mi o data toamna sa-mi cante si lasa-ma sa plec. Mantia de bruma de pe umerii mei o las sa cada in timp ce noi dansam pe muzica toamnei. Mai lasa-ma doar o
durere pe un pat de spital
Trupul lui salasluia printre saltelele si arcurile paturilor de fier. Viata si moartea i se impleteau deopotriva in gat ca o saliva ce nu se-nghite ce nu se
disperare
Ii stigam umbrei mele sa nu plece, sa mai stea langa mine. Strigam dupa ea cu disperare... Lumina palida a amurgului mi se prelingea peste trup, iar umbra mea
frunza
O frunza mi-ar fi placut sa fiu. Doar o frunza... As fi putut sa zbor fara sa stiu ca pot iubi aerul sau ca pot sa am sentimente. Acum scriu, maine plec
