Poezie
alt anotimp
anotimp
1 min lectură·
Mediu
Prin inserarea zdrentuita
treceam, tinandu-te
de mana.
Era tot toamna si seara si
calcam pe frunze moarte
cu durere.
Ele ne sarutau calcaiele
desculte, de gheata.
Treceam asa
prin an si timp...
O nastere ce urmeaza unei morti
o moarte ce precede un trecut
in an si timp.
Ne nastem si murim
laolalta
in inserarea zdrentuita
de sarutul frunzelor
ce nu stiu inca
nici de moarte,
nici de nastere,
nici de an si timp.
003066
0