Poezie
aripile tale
R.
1 min lectură·
Mediu
Se sfasia noaptea
cand zburai peste pamantul
in care zac oasele stramosilor.
Zburai peste
zdrentele noptii
si peste trupul meu adormit
cu aripile tale albe
care faceau ca lumina sa para
dispneica,
iar zborul avea dureri precordiale.
Eram in acelasi zbor
doua aripi,
neobosite,
zbatandu-ne sa evadam
in lumea
in care aripile
se indragostesc.
043955
0
Însă chestia cu aripile. O dată tu dormi, pentru ca mai apoi să fiți doi în același zbor. Cred c-am priceput substratul. Cred. Și sper. Și vreau.
Dar lăsând poezia la o parte, ai pomenit de strămoși. cam la ce te gândești tu când zici strămoși?. Ar fi interesant să aflu.Mai multe păreri. Și de la alții.
Dar de ce scriu eu așa de sacadat nu știu. Așa vreau acum Doar acum. Sper. GAta, am termminat. răspunde-mi la înterbare.