Poezie
miopia luminii
miopia luminii
1 min lectură·
Mediu
Tu, biet miop, ce nu mai vezi departe
tu, ce te uiti la fiecare pas,
aduna-n pumni imaginile sparte,
secundele cazute de pe ceas.
Tu, biet miop, ce mai zaresti lumina
tu, intuneric orb al noptii tale,
invata-te sa uiti ce este vina
cand floarea ta se-mbraca in petale.
De-atat real ti-ai fisurat retina
de-atata vis, uitat-ai sa mai mori
cand florilor tu le-ai redat tulpina
cand aripi n-ai, cand nu vrei sa mai zbori.
Tu, biet miop, orbecaind prin bezna
esti singurul ce vezi fara retina
si umbra ta mi-o prind ma jos de glezna
si ma-nfior cand vad din nou lumina.
013811
0
Mai chiorule
Tu ai orbul gainii
Da n-am mai scris-o si imi pare cam bine ca acum am citit poezia asta frumoasa despre miopi care vad lumina prin bezna si intuneric prin glezna