Sunt atât de singur
de parcă aș fi în centrul unui cerc.
Cât de departe ești,
lumină fără culoare?
Cât de aproape îmi ești,
întuneric dureros?
Sunt atât de singur
că și tăcerea
mi se pare
Ii stigam umbrei mele
sa nu plece,
sa mai stea langa mine.
Strigam dupa ea
cu disperare...
Lumina palida a amurgului
mi se prelingea
peste trup,
iar umbra mea
Te-ai gandit vreodata
ca as putea sa te uit,
sa te ratacesc in memorie...
Te-ai fi gandit o clipa
la tot ce a fost
intre noi,
la zilele in care
cadeam amandoi pe
Nimic nu e mai frumos
ca atunci cand
te ninge pe buze,
iubito.
Nu, nimic nu e mai inaltator
ca atunci cand
te ploua pe gene
cu lacrimi,
iubito.
Nu, cu siguranta
Tine-ma in brate
si nu ma lasa sa mai fug.
Mi-e teama ca se vor topi
norii
si ma vor ineca
in lacrimi.
Mi-e teama de stele
ca se vor pune in miscare.
Mi-e teama si de
Trupul lui salasluia
printre saltelele si arcurile
paturilor de fier.
Viata si moartea
i se impleteau deopotriva
in gat
ca o saliva
ce nu se-nghite
ce nu se
Avem sufletele in reparatie.
Sentimentele noastre
se nasc
cu malformatii congenitale
si mor prematur.
Mainile noastre schiteaza
gesturi
pe care cei din jurul nostru
nu
Daca nu ar fi fost cuvintele
ti-as fi desenat.
Ti-as fi desenat sarutul,
buzele tale carnoase
si pline de dragoste
care ma saruta in fiecare noapte.
Ti-as fi desenat trupul
Încerc să regândesc această zi
În lumea asta liberă și rece
Cu nopți prea lungi și primăveri târzii
În care totul vine și se trece.
E ziua tristă; în însingurare
îmi regăsesc singurătatea
Mi-e dor de tine
ca de asternutul cald
pe care mi-l intindea
mama
cand se facea timpul
sa adorm.
Mi-e dor de tine
ca de degetele ei
osoase,
apasandu-ma
Bratele tale mi-aduna
gandurile
si mi le desparte
in cuvinte.
Ochii tai, zamisliti
din smoala noptii
imi respira cuvintele.
Cuvintele mele
stau in interiorul
Vino necladito, Tu,
cu aripi, cu ganduri
si cu dor
sa te cladesc
printre oasele si sangele meu.
Neprabusindu-ma, ne vom
zbura spre mine,
spre insumi,
spre
Tu, biet miop, ce nu mai vezi departe
tu, ce te uiti la fiecare pas,
aduna-n pumni imaginile sparte,
secundele cazute de pe ceas.
Tu, biet miop, ce mai zaresti lumina
tu,
Un tarm de mare
uitat.
Un apus ce urmeaza
unui rasarit, uitat si el.
Tu si eu.
Noi. Stam pe nisipul
arzator.
In spatele nostru, noapte.
Inaintea noastra
Ma goneste un cal
pe un camp alb.
Ii aud copitele
cum calca pe
urmele lasate de
bataile inimii mele.
Incotro sa mai fug?
Si ce camp,
fara de iarba...
Doar
Ce mult semanam unul cu altul
in trecerea timpului
altul cu unul
tot mai mult.
In aceeasi privire pustie
ne uitam unul la celalalt.
tu cauti sa observi
diferenta.
Ea exista si
Ne eram, unul altuia,
oglindă pentru suflet.
Gurilor noatre, cuvintele,
le dădeau forma
tăcerilor.
Mâinilor noastre, gesturile,
le dădeau forma
aripilor.
Ochilor noștri, privirile,
le dădeau
Strigam catre viata mea intorcandu-se
strigam catre ea
sa se opreasca.
Nu te intoarce acum... nu te intoarce
Caci pasii mei duc
spre inainte.
Urlam vietii mele, intorcandu-se
ca un val
Dă-mi tălpile tale,
să-ți cutreier pământurile.
Picioarele tale,
coloane nesfârșite spre trup,
mă ridică peste
nisipurile șoldurilor
tale mișcătoare.
Învăța-voi să merg...
Învăța-voi sa
Cândva am fost o apă
și toți sorbeau din mine
cu buzele țuguiate si însetate
de dorința de sete.
Mai apoi am fost iarbă
și m-au păscut toți caii sălbatici
cărora le-am înverzit șeile
și
Prin inserarea zdrentuita
treceam, tinandu-te
de mana.
Era tot toamna si seara si
calcam pe frunze moarte
cu durere.
Ele ne sarutau calcaiele
desculte, de gheata.
Treceam asa
Niciodata alta dragoste n-ar putea fi
niciodata alta dragoste.
Nici o alta frunza muscata
de talpa ta, trecuta peste umbra,
n-ar putea fi niciodata
alta frunza.
Nici un alt
Ne cuprinde somnul
si mai e mult pana la ziua...
E intuneric si
ne imbratisam
sa nu ne fie frig,
sa nu ne fie frica.
Si mai e mult prin intuneric...
si ne e
CZ