Poezie
Poem
*
1 min lectură·
Mediu
xxx
Iarăsi scriind despre tine - rugăciune zilnică
aproape incestuoasă de cuvinte - dacă aș întinde mâna deja
aș fi departe de tine…
( există probabil vreun dor al mâinilor - de nu vor departarea de lumina ta
așa cum există unul al ochilor ori al inimii …)
vii ca o fugară, te ascunzi într-un suflet, îl plutești,
denaturezi cu bună știintă realitatea, inspiri, expiri, trăiești
îti privești ca pe un tablou scump
bucuria metronomică - la fiecare ivire de soare
reinventându-mă
îmi îndrăgostești cârdurile de păsari amorțite ale cuvintelor
le faci să migreze înspre răsăriturile
de iris hămesite și ciudate din ochii tăi
dai pe doi bani mantia singurătății mele
(și cum o mai târam peste tot după mine, zdrențăroasă și ternă
cu atâta vanitoasă emfază )
faci să se subțieze vraful de cărți - fără tine
curând ar fi ajuns la lună…
populezi cu aroganță tăcerile
spui te iubesc în neștire
risipești culori la tot pasul…
alteori mă rugam să mă nasc în timpul tău
de aur
o să fii dragoste mereu
cu insinuările tale subtile, cu aerul tău paradoxal
mirosind atât de bine a Dumnezeu?…
024.787
0
Am remarcat: \"bucuria metronomică - la fiecare ivire de soare\", \"îmi îndrăgostești cârdurile de păsari amorțite ale cuvintelor\" și nu numai. În schimb nu mă împac cu \"mantia singurătății mele \".
Bine ai venit!