Poezii

Poem absent Îmi place corecția pe care o aplică lumina pe chipul tău întristat de oricare absență atent la frunzele căzute în toamnă – chiar vrei să aduci primăvara degrabă?… mirajul de zi

___ Vine iubita mea, iubita mea virtuală și neasemuit de frumoasă și mă întreabă: -Cine ești tu, cine ești tu care stai singur în vânt? -Sunt așa ...ficțiuni cu mai

xxx Ca un Dumnezeu fără martori dragostea noastră stingheră la margine de drum cerșind întâmplările… O să venim!… o să te căutăm!… în semn de recunoaștere timpurilor noastre suprimate o

xxx Atunci O a venit și mi-a povestit despre lucrurile ei n-am cui să le dau ,spunea, n-am cui să le împart am pierdut astfel o mulțime de cărți și mai ales, spunea, mai ales o mulțime de

Ah, inima ta ca un copil în scutecele privirilor întotdeauna îngăduitoare… spui “dragă Soare…dragă Cale Lactee…” îți treci o rază prin păr - să devii subțire să te lumineze - însenineze, să

xxx Așteptam împreună să se nască Dragostea, gândul comun, dorința, adorația, Totul - acel lichid limfatic care să plutească între noi, să ne țină umbră singurătății, luminii orbitoare,

xxx Iarăsi scriind despre tine - rugăciune zilnică aproape incestuoasă de cuvinte - dacă aș întinde mâna deja aș fi departe de tine… ( există probabil vreun dor al mâinilor - de nu vor