poem in soul minor

xxx

Atunci O a venit și mi-a povestit despre lucrurile ei

n-am cui să le dau ,spunea, n-am cui să le împart

am pierdut astfel o mulțime de cărți și mai ales, spunea, mai ales

o mulțime de timp și de gânduri

ori gândurile și timpul au ciudatul obicei de a se întoarce

întotdeauna la tine

la început te fac să surâzi ,ca și cum ai sesiza ceva interzis – până începi în lipsă de ceva mai bun să le iei în serios

și ți se întipăresc în minte ca pe o retină a memoriei cu lux de amănunte

și trebuie de acum să străbați lungul drum al uitării să revii

să te întorci atât cât mai poți înapoi

adică acolo unde ai rămas

hai ,ce zici vii în cerc

de aici de pe marginea lui fii sigur că nu vezi nimic dragule,

cum stai tu liniștit și-ți bei cafeaua cu aburii mov

cu aerul tău vădit superior de om care nu știe mare lucru…

dar dragostea,

dragostea mă trezesc eu întrebând anacronic o fi în cerc

se poartă la serbările gândurilor tale sacerdotale

nu domnule, prietene, îngere, cine-oi fi

pentru asta îți trebuie niște mâini rotunde cu care să uiți aerul

niște sfere de creier cu care să inventezi cercuri la tot pasul

ce mai trebuie să fii tare rotund…