Liliana Armasu

Am un singur loc pe lumea asta unde vreau să ajung – Ginghador. Acolo nu e ca aici. Sînt sigură de asta. Nu, nu știu aproape nimic despre Ginghador. Am auzit doar că odată ajuns acolo nu

Azi e Paștele Blajinilor și prin mine bunica scrie poeme. Poeme despre singurătate, dragoste, frumusețe, despre ce a trăit și despre ce nu a reușit să trăiască, despre lumea mea scrie. Ea,

De ce iubim poezia? În atenția marilor (ne)iubitori de poezie! Deși de cele mai multe ori fugim de ea ca de ceva rușinos – nimănui folositoare, absolut neprofitabilă, cvasimaterială, parcă

Aștept... Aștept să treacă și anul ăsta, zic, și gata. Iar până acum tot așa: am împărțit anul, lunile, săptămînile, zilele, orele, jumătățile de oră, minutele între o așteptare și alta. Mai

(anti)Odă dragostei dragostea nu se cultivă în sere. nu este o părere pe care să ți-o însușești vremelnic. nici bibelou de porțelan. ea te scoate în stradă zdrențuit, flămând, obosit te

ce mărime la încălțăminte poartă? dragostea, ce-i cu dragostea mea, Doamne de unde vine și unde pleacă, cum arată și ce mărime la încălțăminte poartă? o! cât iubesc, dar pe cine oare? de

Singurătatea de duminică cu cine să te cerți atunci când o întâmplare face să verși s(o)are pe jos și tu ești singur și, ca de obicei, în ziua ceea nimeni nu-ți va deschide ușa căci e

Priponită aici Am ajuns până aici și nu mai pot face un pas înapoi, înainte, în stânga, în dreapta sunt legată de acest loc ca de mama mea, of! de parcă aș fi eu însămi locul acesta. De ore

Despre trecerea anilor prin casă O casă mică, sărăcăcioasă Pe un deal dintr-un sat mărginaș. Acolo se ajunge greu. Pe peretele din dreapta scorojit de ploi un ceas negru,

Williams ...să vă povestesc acum despre păpușa mea pe nume Williams pe care am găsit-o într-o cutie de la ajutoare umanitare (aruncată undeva pe stradă) e îmbrăcat(ă) în cămașă cu manșete, în

Lulu Am un animal sălbatic în casă. El n-a văzut lumea și nici lumea nu l-a văzut pe el. M-a văzut doar pe mine, dar eu nu sînt de lume. Pentru mine Lulu, așa îl cheamă, e totul. Multe

Admirație în deșert Am regretat toate zilele frumoase – în nici una dintre ele nu erai cu mine. Credeam că doar alături de tine voi putea desluși acea lumină mirifică ce mi se-așeza în

Sub pleoape Mi-am închis anii într-o idee fixă: înainte de toate, zîmbetul ca oricine ar merge pe alături să zică: ce minte minunată! Și toată ziua o tratez așa: cu o bucurie programată din

Nebunie de toamnă Frumusețea acestei toamne demnă de o sinucidere din dragoste. După… m-aș preface în propria ta singurătate să te-nsoțesc în moarte. Altfel, ce-aș putea să-ți ofer în locul

Bucurii second-hand și tristeți de primă clasă 1. Bucurii, de cînd m-am născut, se întîmplă să am puține. Și nici una măcar nu e a mea, a mea. Sînt bucuriile altora: una s-a măritat, altul a

De ce nu reușesc să-mi trăiesc viața… Toate se întîmplă cam așa: Dorina, o mare gospodină, mă prinde dis-de-dimineață la ușa casei, tocmai cînd mă grăbesc la serviciu și mi se jeluie iar și iar

A prins! În sfîrșit așteptarea mea a prins un contur trebuia să se întîmple de la o mie de ani încoace a trecut timp destul trebuia să se întîmple numaidecît. E aproape om. Nu, nu, e mai

În agonia așteptării De atîta așteptare am început să tremur îngrozitor ca înaintea unei primejdii vocea ta îmi sună apocaliptic ca cea a unui crainic rus din perioada celui de-al doilea

Cîntec de dragoste Faci bine că mă eviți. Teme-te de dragostea mea. Merită. În fiecare noapte singurătatea mi te absoarbe și te ține în clește mai abitir decît ar face-o cea mai

Trepte I Îmbălsămată clipă a strălucirii noastre în noapte. și-acum gândurile-mi sunt absorbite de vocea și de (mare) beția ta de îndoiala ce intervenea între noi exact în

ploua torențial. știam că e un avertisment. apa creștea între noi ca o binefăcătoare întotdeauna gata să ne treacă dincolo de realitate. pentru mine acei stropi mari de ploaie erau

Aceste mâini, încă visătoare… dacă m-aș putea retrage într-o scoică cu forme netede, clare – ți-aș putea arăta unde se ascunde perfecțiunea ținând scoica atent la ureche – ai zări în

Ziua aceea... ....e ca și cum ai muri în ziua aceea pe care o dedici poeziei te aduni toată în locul dinainte pregătit lași să fugă de la tine orice fărâmă de ispită îți pregătești și

Alb te-ai îmbrăcat azi în alb și-ai hotărât că e suficient pentru a-ți goli ziua (de sens) nici măcar singurul tău organ viabil - pixul – nu mai rezistă scepticismului tău incurabil știi că