Liliana Armasu

poem(s) Iartă-mă, prietene, sunt atât de singură încât sunt nevoită să-ți trădez existența trebuie să-i spun lumii că ești aici, lângă mine, că mă-nsoțești mereu în lungile mele

8.0 Am uitat zâmbetul pe buze încă din copilărie când toată suflarea mă iubea când mama mă lua peste tot cu ea și nu știam că-i atât de singură în lume eram fericită: mă tolăneam zile-n șir

6.0 astfel, n-ai rămas cu nimic decât cu reflexul de a merge pe stradă și cu toate nevoile lumii în cârcă (de parcă ai fi cocoșatul de la Notre Dame) simți cum toți morții de sub tălpile

0.9 e o nebunie să pierzi într-o secundă toate cheile, dar zadarnicele tale căutări prin buzunare îți confirmă odată în plus că așa este și cel mai convingător e faptul că nu mai poți intra

Chemarea mării Aruncă haina, simți că nu-ți ajunge suflu Scoate-ți ochii, vezi că nu vezi și auzi că nu auzi totul, iar pielea te înșeală la fiecare atingere de materii. Las-o. Picioarele te

.......... ...... Vino să-ncerci disperarea cu mine și vom trăi ani mulți împreună din disperare vom cuceri în doi lumea și vom declara război imperiilor luptând îndârjiți ca cecenii ne vom

...... Am înțeles: noi doi nu ne vom întâlni niciodată timpul va avea grijă sa ne schimbe într-o mie și una de chipuri ca să nu mai dăm unul de altul (oare cine va avea această fericire!) tu

Împotriva dragostei (închipuite) dar pentru ea (așa cum e) Dragostea nu se cultivă în sere. Nu este o părere pe care să ți-o însușești vremelnic. Nici bibelou de porțelan. Ea te scoate în

…. Poate că noi am duce-o mai bine unul fără de celălalt oricum, inimile noastre sunt de mulți ani încoace niște jucării de cristal în vitrinele magazinelor second-hand și, trupurile, la o

...... Și capul tău coborând resemnat pe genunchii unei femei cu privirea agățată de speranța că lovitura va fi unică, decisivă. Iar Ea va purta apoi propriul tău chip ca o torță prin

Ziua aceea... ....e ca și cum ai muri în ziua aceea pe care o dedici poeziei te aduni toată în locul dinainte pregătit lași să fugă de la tine orice fărâmă de ispită îți pregătești și

ce mărime la încălțăminte poartă? dragostea, ce-i cu dragostea mea, Doamne de unde vine și unde pleacă, cum arată și ce mărime la încălțăminte poartă? o! cât iubesc, dar pe cine oare? de

Aceste mâini, încă visătoare… dacă m-aș putea retrage într-o scoică cu forme netede, clare – ți-aș putea arăta unde se ascunde perfecțiunea ținând scoica atent la ureche – ai zări în

De ce nu reușesc să-mi trăiesc viața… Toate se întîmplă cam așa: Dorina, o mare gospodină, mă prinde dis-de-dimineață la ușa casei, tocmai cînd mă grăbesc la serviciu și mi se jeluie iar și iar

M-am întors, dar sunt ca și plecată nu sunt a voastră aici - o lume-n aparență vie dar în esență moartă nu vreau să trăiesc printre cadavre voi avea timp destul ca să mă las dominată de

(anti)Odă dragostei dragostea nu se cultivă în sere. nu este o părere pe care să ți-o însușești vremelnic. nici bibelou de porțelan. ea te scoate în stradă zdrențuit, flămând, obosit te

1.0 cel mai mare eveniment din viața ta e atunci când (nu) ți se întâmplă nimic - când te afli într-o cameră, singur nesigur de ceea ce ești iar ceilalți te-au uitat, fii pe pace, din clipa

Nebunie de toamnă Frumusețea acestei toamne demnă de o sinucidere din dragoste. După… m-aș preface în propria ta singurătate să te-nsoțesc în moarte. Altfel, ce-aș putea să-ți ofer în locul

Sub pleoape Mi-am închis anii într-o idee fixă: înainte de toate, zîmbetul ca oricine ar merge pe alături să zică: ce minte minunată! Și toată ziua o tratez așa: cu o bucurie programată din

Bucurii second-hand și tristeți de primă clasă 1. Bucurii, de cînd m-am născut, se întîmplă să am puține. Și nici una măcar nu e a mea, a mea. Sînt bucuriile altora: una s-a măritat, altul a

Despre trecerea anilor prin casă O casă mică, sărăcăcioasă Pe un deal dintr-un sat mărginaș. Acolo se ajunge greu. Pe peretele din dreapta scorojit de ploi un ceas negru,

Micile noastre morti Obișnuim, răstimp de milenii să plecăm dintr-un oraș în altul ca dintr-o stare în alta pe parcursul unei zile. În valize mari cât noi ne pregătim necesarul pentru

Reformularea celor 3 dorințe 1) doriți-mi să ies din prinsoarea zilelor negre și din cea a oamenilor satisfăcuți de sine ca să mă întorc în casa mea neîncăpătoare de idei unde suport mult

De ce iubim poezia? În atenția marilor (ne)iubitori de poezie! Deși de cele mai multe ori fugim de ea ca de ceva rușinos – nimănui folositoare, absolut neprofitabilă, cvasimaterială, parcă