Gingador
Am un singur loc pe lumea asta unde vreau să ajung – Ginghador. Acolo nu e ca aici. Sînt sigură de asta. Nu, nu știu aproape nimic despre Ginghador. Am auzit doar că odată ajuns acolo nu
Paștele Blajinilor
Azi e Paștele Blajinilor și prin mine bunica scrie poeme. Poeme despre singurătate, dragoste, frumusețe, despre ce a trăit și despre ce nu a reușit să trăiască, despre lumea mea scrie. Ea,
Aștept
Aștept... Aștept să treacă și anul ăsta, zic, și gata. Iar până acum tot așa: am împărțit anul, lunile, săptămînile, zilele, orele, jumătățile de oră, minutele între o așteptare și alta. Mai
(anti)Odă dragostei
(anti)Odă dragostei dragostea nu se cultivă în sere. nu este o părere pe care să ți-o însușești vremelnic. nici bibelou de porțelan. ea te scoate în stradă zdrențuit, flămând, obosit te
ce mărime la încălțăminte poartă?
ce mărime la încălțăminte poartă? dragostea, ce-i cu dragostea mea, Doamne de unde vine și unde pleacă, cum arată și ce mărime la încălțăminte poartă? o! cât iubesc, dar pe cine oare? de
Singurătatea de duminică
Singurătatea de duminică cu cine să te cerți atunci când o întâmplare face să verși s(o)are pe jos și tu ești singur și, ca de obicei, în ziua ceea nimeni nu-ți va deschide ușa căci e
Priponită aici
Priponită aici Am ajuns până aici și nu mai pot face un pas înapoi, înainte, în stânga, în dreapta sunt legată de acest loc ca de mama mea, of! de parcă aș fi eu însămi locul acesta. De ore
Despre trecerea anilor prin casă
Despre trecerea anilor prin casă O casă mică, sărăcăcioasă Pe un deal dintr-un sat mărginaș. Acolo se ajunge greu. Pe peretele din dreapta scorojit de ploi un ceas negru,
Williams
Williams ...să vă povestesc acum despre păpușa mea pe nume Williams pe care am găsit-o într-o cutie de la ajutoare umanitare (aruncată undeva pe stradă) e îmbrăcat(ă) în cămașă cu manșete, în
Admirație în deșert
Admirație în deșert Am regretat toate zilele frumoase – în nici una dintre ele nu erai cu mine. Credeam că doar alături de tine voi putea desluși acea lumină mirifică ce mi se-așeza în
Sub pleoape
Sub pleoape Mi-am închis anii într-o idee fixă: înainte de toate, zîmbetul ca oricine ar merge pe alături să zică: ce minte minunată! Și toată ziua o tratez așa: cu o bucurie programată din
Nebunie de toamnă
Nebunie de toamnă Frumusețea acestei toamne demnă de o sinucidere din dragoste. După… m-aș preface în propria ta singurătate să te-nsoțesc în moarte. Altfel, ce-aș putea să-ți ofer în locul
A prins!
A prins! În sfîrșit așteptarea mea a prins un contur trebuia să se întîmple de la o mie de ani încoace a trecut timp destul trebuia să se întîmple numaidecît. E aproape om. Nu, nu, e mai
În agonia așteptării
În agonia așteptării De atîta așteptare am început să tremur îngrozitor ca înaintea unei primejdii vocea ta îmi sună apocaliptic ca cea a unui crainic rus din perioada celui de-al doilea
Cîntec de dragoste
Cîntec de dragoste Faci bine că mă eviți. Teme-te de dragostea mea. Merită. În fiecare noapte singurătatea mi te absoarbe și te ține în clește mai abitir decît ar face-o cea mai
Trepte
Trepte I Îmbălsămată clipă a strălucirii noastre în noapte. și-acum gândurile-mi sunt absorbite de vocea și de (mare) beția ta de îndoiala ce intervenea între noi exact în
Avertisment
ploua torențial. știam că e un avertisment. apa creștea între noi ca o binefăcătoare întotdeauna gata să ne treacă dincolo de realitate. pentru mine acei stropi mari de ploaie erau
Aceste mâini, încă visătoare…
Aceste mâini, încă visătoare… dacă m-aș putea retrage într-o scoică cu forme netede, clare – ți-aș putea arăta unde se ascunde perfecțiunea ținând scoica atent la ureche – ai zări în
Ziua aceea...
Ziua aceea... ....e ca și cum ai muri în ziua aceea pe care o dedici poeziei te aduni toată în locul dinainte pregătit lași să fugă de la tine orice fărâmă de ispită îți pregătești și
Alb
Alb te-ai îmbrăcat azi în alb și-ai hotărât că e suficient pentru a-ți goli ziua (de sens) nici măcar singurul tău organ viabil - pixul – nu mai rezistă scepticismului tău incurabil știi că
Reformularea celor 3 dorințe
Reformularea celor 3 dorințe 1) doriți-mi să ies din prinsoarea zilelor negre și din cea a oamenilor satisfăcuți de sine ca să mă întorc în casa mea neîncăpătoare de idei unde suport mult
Alinare
Alinare pentru T.C. …se făcea că mergeam prin Deșertul Tătarilor deși figurile noastre se distingeau clar in ceață nu mai îndreptățeam așteptările nimănui noi ne-am dorit asta, dar nu
Micile noastre morti
Micile noastre morti Obișnuim, răstimp de milenii să plecăm dintr-un oraș în altul ca dintr-o stare în alta pe parcursul unei zile. În valize mari cât noi ne pregătim necesarul pentru
Tanguire
Dragostea, ce-i cu dragostea mea, Doamne de unde vine și unde pleacă, cum arată și ce mărime la încălțăminte poartă? O! cât iubesc, dar pe cine, Doamne? de fiecare dată când încerc să
Re(sentimente)
M-am întors, dar sunt ca și plecată nu sunt a voastră aici - o lume-n aparență vie dar în esență moartă nu vreau să trăiesc printre cadavre voi avea timp destul ca să mă las dominată de
poem(a)
8.0 Am uitat zâmbetul pe buze încă din copilărie când toată suflarea mă iubea când mama mă lua peste tot cu ea și nu știam că-i atât de singură în lume eram fericită: mă tolăneam zile-n șir
poem(a)
poem(s) Iartă-mă, prietene, sunt atât de singură încât sunt nevoită să-ți trădez existența trebuie să-i spun lumii că ești aici, lângă mine, că mă-nsoțești mereu în lungile mele
poem
Chemarea mării Aruncă haina, simți că nu-ți ajunge suflu Scoate-ți ochii, vezi că nu vezi și auzi că nu auzi totul, iar pielea te înșeală la fiecare atingere de materii. Las-o. Picioarele te
poem
0.9 e o nebunie să pierzi într-o secundă toate cheile, dar zadarnicele tale căutări prin buzunare îți confirmă odată în plus că așa este și cel mai convingător e faptul că nu mai poți intra
poem
6.0 astfel, n-ai rămas cu nimic decât cu reflexul de a merge pe stradă și cu toate nevoile lumii în cârcă (de parcă ai fi cocoșatul de la Notre Dame) simți cum toți morții de sub tălpile
poem(a)
1.0 cel mai mare eveniment din viața ta e atunci când (nu) ți se întâmplă nimic - când te afli într-o cameră, singur nesigur de ceea ce ești iar ceilalți te-au uitat, fii pe pace, din clipa
Poezie
...... Și capul tău coborând resemnat pe genunchii unei femei cu privirea agățată de speranța că lovitura va fi unică, decisivă. Iar Ea va purta apoi propriul tău chip ca o torță prin
Poem
…. Poate că noi am duce-o mai bine unul fără de celălalt oricum, inimile noastre sunt de mulți ani încoace niște jucării de cristal în vitrinele magazinelor second-hand și, trupurile, la o
Poezie
Împotriva dragostei (închipuite) dar pentru ea (așa cum e) Dragostea nu se cultivă în sere. Nu este o părere pe care să ți-o însușești vremelnic. Nici bibelou de porțelan. Ea te scoate în
Poezie
...... Am înțeles: noi doi nu ne vom întâlni niciodată timpul va avea grijă sa ne schimbe într-o mie și una de chipuri ca să nu mai dăm unul de altul (oare cine va avea această fericire!) tu
poezie
.......... ...... Vino să-ncerci disperarea cu mine și vom trăi ani mulți împreună din disperare vom cuceri în doi lumea și vom declara război imperiilor luptând îndârjiți ca cecenii ne vom
