Poezie
Tanguire
1 min lectură·
Mediu
Dragostea, ce-i cu dragostea mea, Doamne
de unde vine și unde pleacă, cum arată și ce mărime
la încălțăminte poartă?
O! cât iubesc, dar pe cine, Doamne?
de fiecare dată când încerc să mă
apropii de vreun chip, în speranța că-i \"marele... \"
mă lovesc ca de-un perete, zgândărindu-mi
rănile vechi, deschizându-mi și altele noi,
dar ce rost au toate?
de-ar avea iubirea mea un contur --
măcar degete sau măcar cuvinte
le-aș împleti cu dor în formă de 8,
i-aș coace în cuptorul \"Orașului vechi\"
apoi, copiilor săraci le-aș împărți
și mame, și tați, și clipe duioase.
N-am nimic, Doamne,
nici liniște, și nici un pat pe care mi-aș putea legăna umilul meu
trup îmbătrânit de lungă așteptare
sunt pribeag și speranța mi-o port din oraș în oraș
din cuvânt în cuvânt
și din ploaie în ploaie.
De ce te râvnesc mereu, Doamne?
013.488
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liliana Armasu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Liliana Armasu. “Tanguire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liliana-armasu/poezie/118583/tanguireComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GAGAGhejan Andrei✓In final, aceeasi obsedanta concluzie: nu exista stol de cuci. spaima de singuratate ia si aici contur precis, iar nevoia de dragoste...ne obliga sa pribegim. Cu drag
0