Liliana Armasu

Reformularea celor 3 dorințe 1) doriți-mi să ies din prinsoarea zilelor negre și din cea a oamenilor satisfăcuți de sine ca să mă întorc în casa mea neîncăpătoare de idei unde suport mult

Alinare pentru T.C. …se făcea că mergeam prin Deșertul Tătarilor deși figurile noastre se distingeau clar in ceață nu mai îndreptățeam așteptările nimănui noi ne-am dorit asta, dar nu

Micile noastre morti Obișnuim, răstimp de milenii să plecăm dintr-un oraș în altul ca dintr-o stare în alta pe parcursul unei zile. În valize mari cât noi ne pregătim necesarul pentru

Dragostea, ce-i cu dragostea mea, Doamne de unde vine și unde pleacă, cum arată și ce mărime la încălțăminte poartă? O! cât iubesc, dar pe cine, Doamne? de fiecare dată când încerc să

M-am întors, dar sunt ca și plecată nu sunt a voastră aici - o lume-n aparență vie dar în esență moartă nu vreau să trăiesc printre cadavre voi avea timp destul ca să mă las dominată de

8.0 Am uitat zâmbetul pe buze încă din copilărie când toată suflarea mă iubea când mama mă lua peste tot cu ea și nu știam că-i atât de singură în lume eram fericită: mă tolăneam zile-n șir

poem(s) Iartă-mă, prietene, sunt atât de singură încât sunt nevoită să-ți trădez existența trebuie să-i spun lumii că ești aici, lângă mine, că mă-nsoțești mereu în lungile mele

Chemarea mării Aruncă haina, simți că nu-ți ajunge suflu Scoate-ți ochii, vezi că nu vezi și auzi că nu auzi totul, iar pielea te înșeală la fiecare atingere de materii. Las-o. Picioarele te

0.9 e o nebunie să pierzi într-o secundă toate cheile, dar zadarnicele tale căutări prin buzunare îți confirmă odată în plus că așa este și cel mai convingător e faptul că nu mai poți intra

6.0 astfel, n-ai rămas cu nimic decât cu reflexul de a merge pe stradă și cu toate nevoile lumii în cârcă (de parcă ai fi cocoșatul de la Notre Dame) simți cum toți morții de sub tălpile

1.0 cel mai mare eveniment din viața ta e atunci când (nu) ți se întâmplă nimic - când te afli într-o cameră, singur nesigur de ceea ce ești iar ceilalți te-au uitat, fii pe pace, din clipa

...... Și capul tău coborând resemnat pe genunchii unei femei cu privirea agățată de speranța că lovitura va fi unică, decisivă. Iar Ea va purta apoi propriul tău chip ca o torță prin

…. Poate că noi am duce-o mai bine unul fără de celălalt oricum, inimile noastre sunt de mulți ani încoace niște jucării de cristal în vitrinele magazinelor second-hand și, trupurile, la o

Împotriva dragostei (închipuite) dar pentru ea (așa cum e) Dragostea nu se cultivă în sere. Nu este o părere pe care să ți-o însușești vremelnic. Nici bibelou de porțelan. Ea te scoate în

...... Am înțeles: noi doi nu ne vom întâlni niciodată timpul va avea grijă sa ne schimbe într-o mie și una de chipuri ca să nu mai dăm unul de altul (oare cine va avea această fericire!) tu

.......... ...... Vino să-ncerci disperarea cu mine și vom trăi ani mulți împreună din disperare vom cuceri în doi lumea și vom declara război imperiilor luptând îndârjiți ca cecenii ne vom