Poem absent
Îmi place corecția pe care o aplică lumina
pe chipul tău
întristat de oricare absență
atent la frunzele căzute în toamnă –
chiar vrei să aduci primăvara degrabă?…
mirajul de zi
___
Vine iubita mea, iubita mea virtuală și neasemuit
de frumoasă și mă întreabă:
-Cine ești tu, cine ești tu care stai singur în vânt?
-Sunt așa ...ficțiuni cu mai
xxx
Ca un Dumnezeu fără martori
dragostea noastră
stingheră
la margine de drum
cerșind întâmplările…
O să venim!… o să te căutăm!…
în semn de recunoaștere
timpurilor noastre suprimate
o
xxx
Atunci O a venit și mi-a povestit despre lucrurile ei
n-am cui să le dau ,spunea, n-am cui să le împart
am pierdut astfel o mulțime de cărți și mai ales, spunea, mai ales
o mulțime de
Ah, inima ta ca un copil în scutecele
privirilor întotdeauna îngăduitoare…
spui “dragă Soare…dragă Cale Lactee…”
îți treci o rază prin păr - să devii subțire
să te lumineze - însenineze, să
xxx
Așteptam împreună să se nască Dragostea, gândul comun,
dorința, adorația,
Totul - acel lichid limfatic care să plutească între noi,
să ne țină umbră singurătății, luminii orbitoare,
xxx
Iarăsi scriind despre tine - rugăciune zilnică
aproape incestuoasă de cuvinte - dacă aș întinde mâna deja
aș fi departe de tine…
( există probabil vreun dor al mâinilor - de nu vor
