Constantin Gabriel Obreja

Vroiam să te sărut!Dar tot fugeai de lângă mine, Păcatele rămân întinse pe sfoara vieții mele. Le-am tot spălat în apa suletului meu. Vroiam sa te sărut!Dar frică îmi era de Dumnezeu! Am

Of, Doamne!Îmi dai lumina să pot privii cerul tău albastru. Îmi dai puterea de a auzi simfonia pădurii și cântecul nostru. Mâna mea are darul mângâierii iubitei mele. Mintea mea are curajul unui

Am băut ultima picatură de vin pe Pământ. Amețit de plăceri,mă aruncam sub roata morii de vânt. Mângâiam o bucată de pâine,cu o poftă nebună. Pășeam desculț in cuptorul unui vânt rece pe

Mai trece o noapte luminile s-au copt in felinare. Iți caut trupul să-l mîngîi și mă aprind mai tare, Deschid o lume în care umbra mea âncet se pierde Văd armăsarii cărnii mele cum pasc din iarba

M-am trezit din alintul viselor fără cuvinte. Cu rouă ating fruntea ta fierbinte. În simfonia unui covor de frunze moarte, Deschid o filă a vieții mele mai departe. Cu trupul gol de patimi și

O lacrimă în palma atingerii tale, Rupe floarea iubirii în petale. Întreb în taină de ce sunt iubit? Răspunsul e cerul cu foc infinit. Mă vezi nălucă în cruda visare. Noaptea m-ascunde iubirii

Număr valurile mării care vor să mă doboare. Numai unul vrea să mă facă vînt de vara. Pe un țărm pustiu, albatroșii stau la soare. Un delfin își face dansul printre peștii care zboară. Eu

Ma trezesc in simfonia zorilor de zi, In miracol,pasarile te cheama sa revi, Am trimis voiajorii sa te cheme din stele, Te iubesc regina a visurilor mele. Cu verdele tau prind zborul

Am intins bratele prin ploi, Eram cu vantul dintre noi, Si ne-am unit prin curcubeu, Intr-un fior de Dumnezeu Ma plec in ruga Sfanta, Pamantul tot acum cuvanta Ma plec in ruga unui cer

Am rascolit pamantul sa te gasesc aievea Am adunat tot cerul,sa pot iubii o stea Ma las sedus de tot fiorul tau universal Sa lupt cu tine vant de la egal la egal! Am adunat din mare atatea

Ne iubim printre ramuri de cuvinte, Ne ascundem printre frunze,ca mai inainte. Ne trezim vii in carne de tun si lumina. Nemurim in taina iubirilor oarbe din radacina Mugurim impreuna

Te-am cuprins în noaptea asta intr-o îmbrățișare vie. Vorbele prin șoapte crude stau cercei în clipe mute. Un sărut șerpuia pe un trup de catifea, mă reinvie. Soarele isi dorea să iasă dintre

Vin călăreții pe cai înspumați. Dorm șerpii în iarba uscată. Vin liliecii orbi, întunecați. Roua plînge pe frunza plecată. Cerul se apleacă sub raza de soare. Gândul cel bun e păstrat la

Poarta visului meu se deschide în fiecare noapte. Patul de fan așteaptă sărutul fierbinte și gandul de șoapte. Păsările cîntă în raze de stele și lasă umbre pe ape. Luna plină a nopți privește la

Scoate șarpele nopții din gura neagra de foc. Atingerea lui rece îți poartă la guler noroc. Lupta cu umbrele vii, adormite fluvii de sânge. Să fie vântul bătut de soartă, ploaia ta plânge. Se

Vânător de vânătoare,cerb de noapte lânga două căprioare. Cad din gloanțe oarbe în iarbă, pușca mea rămîne oarbă. Vânător de vânt prin flori, cad din ploi pe pod de nori. Eu ce caut o lumină, o

Vin pirații de pe marea eternă, au corăbiile pline de aur însângerat. Femeile sclave cu lapte la sân își mângîie pruncii cu lacrimi și suflet curat. Căpitanul cu ochii de vultur se apleacă spre

Șoaptele coapte prin noapte, se agață de mine în destine. Dorm norii sub stelele vii, vorbele tale se bagă în mine. Sărutul trandafirului galben, îmi dă o picătura de sînge. Din dorul de tine

Bate vantul în frunze vii, focul soarelui peste vii. Ingerii pun vin in boabe, se vand struguri pe tarabe. Pruncii dorm in cuib de fân, cu parfumul tau din sân. Florile de câmp în soare, inima

Pas din pas din pasul zării, glas din glas din glasul mării. Vînt de vînt din vînt pe ape, gînd de gînd să-mi fii aproape. Zbor din zbor din zborul meu, dor din dor din dorul greu. Vin din vin din

Mi-e dor de valul înalt de mare, ascuns la o răscurce dintre vînturi. Mi-e dor de razele de soare, ce mă ating cu salcii printre maluri. De dorul meu și alte doruri multe, ne ferecăm adesea în

Mi-a adormit visul în palma murdară, de colbul de țară. Noua ne mai pasă de lumea de afară, pe drumul de seară Totuși mai cred că nimfa se coboară în vîntul de ceara. Să smulgă din gîndul tras pe

Privesc din umbra mea, o luptă cu cerbii mari, Eu vînătorul de gînduri bune printre armăsari. Te caut căprioară să arunc cu gloanțe în vant, Să te sărut cu mîngîieri de cer si de cuvânt. Mai

Zbor de aripi înstelate, peste liniștita mare, Cu săgețile luminofore se înfig ușor în ape În adîncuri reci castele ard în foc de ursitoare Suflete de gheață albastră ce mă vor aproape. Din