Constantin Gabriel Obreja

Fluviul suspinelor mele, trece pe lângă casa fecioriei tale. Te privesc mut în curgerea apelor vii, vrednic de dor și de jale. Te-am pierdut în războiul sărutului orb, ce ți-a deschis încă o

Soarele a fluierat peste valuri în mare, Þărmul așteaptă urmele tale să atingă ochii mei. Am trezit albatrosul singuratec în roua nopților stelare Tu stai ascunsă dincolo de un val de

Am rugat ploile vieții să îmi spele din păcate. Din tot să mai rămână carnea vie, în toate. Se învârte cerul tot în jurul meu, Rămîn cu Duhul Sfînt si Dumnezeu. Mă lupt cu lupii nopții, Să

Cad fulgi de nea în palma sufletului meu. Mă îmbrac cu atîta alb, pe trupul singuratec. Mă răscolesc în mine, într-o furtună mai mereu. Mă las furat de lupi, înzăpezit de un vis sălbatec. Eu mă

Zbor de aripi înstelate, peste liniștita mare, Cu săgeți luminofore se înfig ușor în ape În adâncuri reci castele ard în foc de ursitoare. Suflete de gheață albastră ce mă vor aproape. Din

Mi-a adormit visul în palma murdară de colbul de țară. Nu-mi pasă de lumea făcută din ceară pe drumul de seară. Eu totuși mai cred că nimfa coboară în vântul de afară. Să smulgă din gândul pe

Mi-e dor de valul înalt de mare, ascuns la o răscruce dintre vânturi. Mi-e dor de razele de soare, ce mă ating pe maluri. De dorul meu și alte doruri multe, ne ferecăm adesea în noi. Iar din

Pas din pas din pasul zării, glas din glas din glasul mării. Vânt de vânt din vânt pe ape, gând de gînd să-mi fi aproape. Zbor din zbor din zborul meu, dor din dor din dorul greu. Vin din vin

Mi-am trezit visul din lunga visare, Goana de valuri mă aruncă în mare. Razele luni se pierd mutein adâncuri, Doar simfonia din mine mă sărută prin gânduri. Zboară cerul prin noaptea cu

Șoapte coapte prin noapte, se agață de mine în destine. Dorm norii sub stelele oarbe, vorbele tale se adună în mine. Sărutul trandafirului galben, îmi dă picătura de sânge. Din dorul de tine mă

Vânător de vânătoare, printre două căprioare. Cad din gloanțe de foc în iarbă, pușca mea rămâne oarbă. Vânător de vânt prin flori, cad din ploi, pe pod de nori. Eu ce caut o lumină, o găsesc la

Treceam cu gândul peste un pod de nori. Vroiam să te ating cu un parfum de flori. Eram grăbit ca să ajung până la tine. Să te sărut de dor, să te iubești cu mine. Dezbrac copacii de lumină,

Poarta visului meu se deschide în fiecare noapte. Patul de fân așteaptă sărutul fierbinte și gândul de șoapte. Păsările cântă în raze de stele și lasă umbre pe ape. Luna plină a nopți privește

Te-am trezit din somnul dulce din pădurea adormită. Visele se luptă toate să-ți aducă în dar lumină. Un sărut furat de tine, mă cuprinde în visarea cea dorită. Dintr-o depărtare crudă, eu

Vin călăreții pe cai înspumați, Dorm șerpii în iarba uscată. Vin liliecii orbi, întunecați. Roua plânge pe frunza plecată. Cerul se apleacă sub raza de soare. Gândul cel bun e păstrat la

Copite de cai înspumați pe câmpul luptelor grele. Se adună prin iarba sângerândă de vântul cu stele. Noi doi flămânzi de iubire sorbim picătura nopții. Si ne închinăm existența pe câmpul de

Vor corbii mari să frângă din corăbii în furtună. În zborul negru al noptilor de noapte bună. Se aprinde cerul în focul inimii de atâta singurătate. Corola de minuni a lumii pune sămânța în

Mi-ai tot furat din ochiul minții mele, ce te-a privit întâia oară, Și te-a dezbrăcat de întuneric și de stele, lumina m-a lovit direct ca să mă doară. Din adâncuri și zări albastre a izvorât

Am tremurat de plăcere în vâltoarea șoaptelor tale, Fire de iarbă rămân agățate sublim în părul tău mereu, Din mângâierea coapselor de catifea mă pierd in tine agale Te lovesc în adâncul

Te-am cuprins în noaptea asta într-o îmbrățișare vie. Vorbele prin șoapte crude stau cercei în clipe mute. Un sărut șerpuind pe un trup de catifea mă reînvie în zori de zi. Soarele dintre valurile

Mi-ai arătat clipa în care lumina cade pe noi. Eram un val de mare ce vine peste țărmul tău. Am smuls din cer săgeata fiorului ce adună ploi. În palma mea murdară de pământ și atâta rău.

Am să pun pod peste furtuna din mare, Și-am să trec nepăsător peste ea. Nu pot atinge liniștita zare Fără să fac vânt în foc de inimă rea. Am picurat sânge în paharul cu vin. Și vreau

Þi-am adus sărutul în palma de cer înstelat. Cad umbre din noapte în zorii de zi. Mi se aprind călcâiele după sufletul tău. Doamne mă simt mai viu, mai bărbat. Când carnea din mine te poate

Tunul a tras în plin în inima mea. Au zburat toți fulgii din zborul meu. Vlăguit de atâta putere mă frâng. Dar deodată cu tine mă strâng. Din cer atârnă o coadă de curcubeu. Iar pe frunte