Constantin Gabriel Obreja

Of, Doamne!Îmi dai lumina să pot privii cerul tău albastru. Îmi dai puterea de a auzi simfonia pădurii și cântecul nostru. Mâna mea are darul mângâierii iubitei mele. Mintea mea are curajul unui

Ma trezesc in simfonia zorilor de zi, In miracol,pasarile te cheama sa revi, Am trimis voiajorii sa te cheme din stele, Te iubesc regina a visurilor mele. Cu verdele tau prind zborul

A mai rămas în mine o speranță, în albul de zăpadă te văd mereu pe tine. Un glas de șoapte minunate, îmi spune că mâine va fi mult mai bine. Neanturi în gândurile mele, le strang pe toate în vraja

Visul unei nopti de iarna , l-am pierdut in perne moi. Era foc de dor de tine , peste vanturi fara ploi. Vad un vultur care zboara , din inaltul cer albastru. Imi ridic gandul la tine , sa fac

La răscrucea drumurilor noastre, văd stele cazătoare. Din vînturi strâmbe, pornesc alene doua săgeți de foc. Rotunde zări albastre într-un fior se întorc ușor în loc. Acolo este gîndul meu, în

Se apleacă cerul către marea întâlniri noastre ce ades ne scaldă în furtuni și ploi. Ating din nestemate perne ascunse în timp și spațiu cu lacrimi de la amândoi. M-am rătăcit pe lângă tine cînd

Print-un taram si neam cu al nostru, Deschis-a poarta de lumina a lumii. In sufletu-l din tine, Vezi ursitori de cer albastru, -Credinta vie printre stele mii. Sa te ridici din crucea minunilor

Zbor de aripi înstelate, peste liniștita mare, Cu săgeți luminofore se înfig ușor în ape. În adâncuri reci castele ard în foc de ursitoare. Suflete de gheață albastră ce mă vor aproape. Din

Vânător de vânătoare, printre două căprioare. Cad din gloanțe de foc în iarbă, pușca mea rămâne oarbă. Vânător de vânt prin flori, cad din ploi, pe pod de nori. Eu ce caut o lumină, o găsesc la

Te-am cuprins în noaptea asta într-o îmbrățișare vie. Vorbele prin șoapte crude stau cercei în clipe mute. Un sărut șerpuind pe un trup de catifea mă reînvie în zori de zi. Soarele dintre valurile

M-am așezat în cuibul meu de paie, după o zi de umblet prin noroaie. Am plîns un trup de om ascuns de soartă, într-un căuș de palme de copil și o frunză moartă. Atîta ploaie lîngă altă ploaie, au

Vino gând pe fuiorul unui vânt Marea mea mă saltă pe pământ, Dunărea se cuibărește în mare, Ca un albatros venit din soare. Te-am privit adînc în ochii mării, Ai privit ascunsă în pragul

Visul unei nopți de iarnă l-am pierdut în perne moi. Era focul viu în dor de tine, peste vînturi fără ploi. Văd un vultur care zboară, din înaltul cer albastru. Îmi ridic gîndul la tine, să fac

Privesc din umbra mea, o luptă cu cerbii mari, Eu vînătorul de gînduri bune printre armăsari. Te caut căprioară să arunc cu gloanțe în vant, Să te sărut cu mîngîieri de cer si de cuvânt. Mai

Mi-ai arătat clipa în care lumina cade pe noi. Eram un val de mare ce vine peste țărmul tău. Am smuls din cer săgeata fiorului ce adună ploi. În palma mea murdară de pământ și atâta rău.

Am băut ultima picatură de vin pe Pământ. Amețit de plăceri,mă aruncam sub roata morii de vânt. Mângâiam o bucată de pâine,cu o poftă nebună. Pășeam desculț in cuptorul unui vânt rece pe

Vino vînt și vino mare, peste cer de zi și nopți de vis stelare. Zboară gînd și tot mai bate o inimioară, într-o clipă de ispită fără să mai doară. Tună nor și tună zare, peste cîmp de iarbă

Cad fulgi de nea în palma sufletului meu. Mă îmbrac cu atîta alb, pe trupul singuratec. Mă răscolesc în mine, într-o furtună mai mereu. Mă las furat de lupi, înzăpezit de un vis sălbatec. Eu mă

Pas din pas din pasul zării, glas din glas din glasul mării. Vînt de vînt din vînt pe ape, gînd de gînd să-mi fii aproape. Zbor din zbor din zborul meu, dor din dor din dorul greu. Vin din vin

Privesc din umbră o luptă a cerbilor mari, Eu vânător de gânduri bune printre armăsari. Te caut căprioară să arunc din gloanțe în vânt. Să te sărut cu mângierea mea într-un cuvânt. Mai vin și

Mi-a adormit visul în palma murdară de colbul de țară. Nu-mi pasă de lumea făcută din ceară pe drumul de seară. Eu totuși mai cred că nimfa coboară în vântul de afară. Să smulgă din gândul pe

Pot să te ating prin vînt sălbatec, Cînd gândul hoinărește singuratec. Mă împrăștii în patru zări mereu, Făra să pot privi în jurul meu. Deodată adun din vînturile toate, Doar cioburi

Fluviul suspinelor mele, trece pe lângă casa fecioriei tale. Te privesc mut în curgerea apelor vii, vrednic de dor și de jale. Te-am pierdut în războiul sărutului orb, ce ți-a deschis încă o

Ne iubim printre ramuri de cuvinte, Ne ascundem printre frunze,ca mai inainte. Ne trezim vii in carne de tun si lumina. Nemurim in taina iubirilor oarbe din radacina Mugurim impreuna