Poezie
Vantul de ceară
1 min lectură·
Mediu
Mi-a adormit visul în palma murdară, de colbul de țară.
Noua ne mai pasă de lumea de afară, pe drumul de seară
Totuși mai cred că nimfa se coboară în vîntul de ceara.
Să smulgă din gîndul tras pe sfoară, un glas de vioară.
Te găsesc singură în ziua cu ploi ce cască gura la noi.
Cuprinsa de vînt pe pernele moi, plîngi cu inima sloi.
Fiecare vant ma face mai vioi, cu vorbele tale in doi.
Iubito să pornim numai noi, în zăpada albă fara noroi.
002.594
0