ca niște iepuri se ascund cuvintele
în spatele buzelor
atârnă sentimentele ciorchini
în adânc
cu-atâta teamă
curg între brațele tale
ca ultimul pahar de șampanie
printre limbile noastre
atât de ireala e această ninsoare de gânduri
incât îmi pare că fiecare privire
e un fluture transparent
ascuns printre candele
numai zborul spre tine geme
atunci când între două
zbucium sub pleoapă
necuvintele tale
urme în suflet
.............
zăpezi de gânduri
nuanțe de liniște
cresc între palme
.............
în inimi pustii
atârna iubirile
statui de
pendulau sentimentele între trupurile noastre
băteam câte un te iubesc la fiecare schimbare de sens
câteodata luai forma unui om cu o mie de aripi
întotdeauna eu
îți desfăceam gândurile
Întotdeauna îmi beau singurătățile până la ultimul strop,
din același pahar transparent,
cu ușoare urme de secunde sângerii,
pe eticheta căruia scria-Atentie otravă!
Numai azi am să fac o
când liniștea de iarnă îmi răsare-n palme
mă lepăd de tine iubitule
mă scutur de privirile tale
ca un copac de frunzele bolnave
mi-arunc și amintirile ce-mi bat la porți
în alte anotimpuri
mă
îți tatuam anotimpuri în palmă
atunci când m-apuca de gleznă dorul de tine
cu o felie de cer spălam gândul
de pe aripile fluturilor oranj
jucându-ne de-a ascunsa printre idei
te iubeam ca pe-o
Se înconvoaie noaptea sub copita gândului,
Ca iarba sub trupurile noastre îmbătrânite.
Vine un timp și ne-mbracă in Calea Lactee,
Apoi ne pierde printre pietre
Traversând un tunel spre țărmul
privește-mă mai mult de-o eternitate
îți spuneam în timp ce trăgeam peste mine
frumusețea aceea ordinară
coborâtă din tablourile unui pictor nebun
ce-mi ascundea buzele într-o baltă de
Eu cred că
mă iubești pe limba șarpelui .
Prea ne-mpletim limbile
alunecând sinuos printre coaste
până la ceasul acela roșu.
Poate de aceea
am să te strivesc între pleoape,
până ai să
.....
pe vremea când încă mai credeam in visuri
eu râdeam în alt sens picurând ani
și-ți spuneam
să nu-mi fii așa cum îmi ești-anotimp de iluzii
așteaptă-l pe mâine
voi face dragoste cu-o
În prelungirea degetelor mele
Căutam
Starea aceea de bine
În care mă îmbrăcau diminețile
Când
Încă respiram împreună sărutul.
Fără de tine eram
Doar o jumatate de privire de
Desigur locuiam într-un cerc
Plin cu singurătate.
Rătăceam uneori visând litere bleu
Până ajungeam să dau cu capul
De vreun nor fantomatic,
Și atunci,
Picuram cuvinte transparente
Până îmi
Îmi picură tăcerile prin coaste
din liniștea cu fuste de mătase,
plâng între palme zările albastre,
si iernile mă-mbracă peste oase.
pe ramul nopții luna-nmugurește
ecouri de lumină și de
Adevărul e în noi
Dincolo de mine
E doar zborul gândurilor sihastre
Aripile glasului mut
Ce se frâng de durere
Dincolo de tine
Sufletul timpului ascunde
Bătaia orelor ce –anunță
Curgerea
ce nu e lângă mine departe îmi este
doar clipa îngenuncheaza in fața mea
ca un înger
cu aripile larg deschise
până în adâncul eului
și mai departe
până in inima
apoi am început să mă nasc
încetul cu încetul între mâinile tale
nici nu mai știu ce gandeai în anotimpul acela
când
dimineața-alerga între sânii mei goi
mirosind a piatră și–a alb
buzele
A fost o izbucnire de gânduri
Când pietrele ,
Ah , pietrele acelea mușcară adânc,
Sfâșiindu-ne trupul cu colți ca de fiară.
Încercam in zadar să mă pierd între sfinți,
Să adun într-un pumn
Te iubeam bestial printre ploi de lumini.
Mai ramai, îți șopteam desenându-ți pe trup
Labirinturi pustii si săruturi de-o șchioapă.
Simți?
Mirosul de azi ne pătrunde în oase,
Și zorile plâng
El mușcă din talpa absentelor voci,
Și e atât de albastru,
Ca o jumătate de noapte
Ascunsă sub pleoapa femeii.
El curge din ochiul tăceri-n silabe.
Din toate cele patru zări curge,
Până pe