portret cu femeie si-o toamnă

Una dintre cele mai frumoase poezii citite azi

\"apoi am început să mă nasc
încetul cu încetul între mâinile tale\"

frumos inceput

\"între doua săruturi visam că ascult
cum ne plouă in palme
noiembrie\"

slab sfarsit

ce sa cred oare?

dar toti tindem spre perfectiune. Multumesc de vizita . Adrian, mi-ai dat de gandit.

Foarte frumoase imagini creezi tu aici, Gabriela... pline de dragoste, infocate... dar de ce in toamna? De ce corbii negri? Corbii, tacerea ta si finalul poeziei m-au aruncat intr-o \"tristete iremediabila\" cum spunea Toparceanu. Oare chiar asta ai vrut sa spui? Ca pe dragostea asta frumoasa acum ploua noiembrie? Ca dragostea asta era nascuta ca sa moara? As vrea sa cred ca in sufletul tau nu este asa. Da-i o sansa... chiar si numai in poezie. Cu admiratie.
P.S. Corecteaza cele cateva typos pls.

Andrei am sa incerc, dar........e noiembrie .Multumiri

draguta poezie.
sfarsitul imi aduce aminte de Nichita Stanescu
\"Ne ploua pe aripi spune-ai\"

E frumos poemul tau, insa mi-e dor de-o schimbare proaspata in structura poeziei de iubire si nu numai, un rostogol de cuvinte cuprinse de o alta mana. Una crescuta dintr-o alta sfera, cu alte crengi si alti muguri.

Multumesc pentru citire
Dacian nu prea pot sa spun ca imi place Stanescu.
Michel apreciez cuvintele tale, poate odata voi reusi intr\' adevar sa fiu altel

E splendida iubirea de noiembrie! Mai traieste-o un pic, coloreaz-o cu caldura iernii, alint-o ca sa rasara, innoita, primavara, coace-o in valtoarea verii si adu-o innapoi in toamna, limpede si curata!