Jurnal
Titlul nu conteaza
1 min lectură·
Mediu
Maine lumea a murit... sau a disparut prin perdeaua fumurie a iluziilor. Eu am facut-o sa plece pentru totdeauna, i-am implorat sufletul sa ma lase singura in tristetea mea. Ii multumesc acum ca a fost draguta si plang intru iertarea pacatelor. Am daramat cu propria fiinta egoista unicul pod care ma lega de \"aici\". Plang si ma caiesc de intunecimea sufletului meu pagan. As vrea sa pot macar visa lumina, nu-mi pasa daca ar fi doar pentru o clipa. Clipa este trecatoare, la fel ca viata mea. Eu nu mai sunt din momentul in care m-am nascut, caci cine ma cunoaste cu adevarat? M-am nascut eu oare? Ce e o viata traita in bezna? Parca as vrea sa mai mor o data... mi-a fost bine atunci. Nasterea nu o mai retin, nu este importanta, insa moartea salasluieste adanc in mintea mea. Am uitat cine sunt, dar inca mai sper sa vad lumina... Sunt orbita de intuneric. Dar cati dintre voi au vazut vreodata lumina?
0103076
0

Imi place textul tau, se vede ca ai potentioal. Deoarece semeni la stil cu mine, mi\'ai adus aminte de capitolele Xi respectiv XX din romanul meu. mia trec pe la tine!
somnbizar