Poezie
poem glazurat cu iarnă
1 min lectură·
Mediu
Îmi picură tăcerile prin coaste
din liniștea cu fuste de mătase,
plâng între palme zările albastre,
si iernile mă-mbracă peste oase.
pe ramul nopții luna-nmugurește
ecouri de lumină și de umbre.
plâng fluturii nuanțe de poveste,
eu tac și-ascund culorile prea sumbre.
în tâmplă strâng poeme nerostite,
din ochi tâșnesc lumini către niciunde,
zăpezile de gânduri dezgolite,
se-ntorc în coaja clipelor fecunde.
001.303
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- colar gabriela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 62
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
colar gabriela. “poem glazurat cu iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/colar-gabriela/poezie/57174/poem-glazurat-cu-iarnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.