Claudiu Tosa
Verificat@claudiu-tosa
„hell to the liars, here`s to you and me”
a fost ceva nou. despre restul, aproape ca de obicei.
prea multe cuvinte grele, eu unul simt nevoia de putin cotidian
Pe textul:
„Nici în Vis" de Sorana Petrescu Felicia
si daca nu spuneai si la sfarsit \"tace\" nu era bine observ. poemul tau zgarie timpanul recitat sincer.
Pe textul:
„Liniștea" de Ioana Camelia Sîrbu
e misto imaginea cu piatra si cu zidul. dar in poza, pari cam dur ma.
si-s reusite si ultimele 2 versuri zic eu.
vine primavara.
Pe textul:
„Tristețea prizonierului meu" de Albert Cătănuș
finalul mi-a placut foarte mult. adica de la inceput pana la sfarsit m-am simtit de parca cineva mi-a pus palma la ceafa si usor usor a inceput sa ma impinga, sa ma apropii cat mai mult de ceea ce descrii. si cand totul mi-a incaput la fix in ochi, a venit finalul ala, ca un sunet de vapor ce se pregateste sa plece. chiar mi-a placut.
petentul claudiu
Pe textul:
„moment" de Marta Cremeny
imi place foarte mult cum continui dupa \' o să primesc totul dintr-o dată \'. zici ca deschizi un evantai de fragmente ale aceluiasi filmulet. a treia strofa e ca un respiro, e genul de pauza care nu plictiseste, care chiar spune ceva si creaza un efect foarte misto pentru final. felicitari, chiar ai prezentat un film foarte reusit.
acum merg sa dorm, dupa ce si eu am vorbit cateva ore la telefon cu o ea :))
Pe textul:
„chestia aia fără nume a venit într-o zi și a intrat în mine" de Marinescu Victor
Pe textul:
„\"mea pulpa\"" de Adrian Firica
Recomandatma gandesc totusi ca strofa a doua trebuie sa fie cumva indusa de prima sau sa fie o legatura or something.
adica prima arata de parca nu ar avea nici o treaba cu a doua. ar putea fi \"o fractura\" daca vrei, si daca este asa e una nepotrivita cred eu.
Pe textul:
„adagio" de Mihai Tița
versurile astea:
\"îmi spui că noaptea își târăște nodulii
în saci de celofan\" in loc sa injecteze-n mine tihna, compasiunea si intelegerea personajului bunicii, pe mine ma fac sa am senzatia ca se vorbeste despre ascunderea unui cadavru.
\"a facut noaptea cancer la san\" e un vers de sine statator, e un vers care nici nu incarca nici nu diminueaza cu ceva din calitatea textului, pur si simplu este pasiv, autorul probabil a considerat o idee geniala imaginea dar nu este.
Pe textul:
„bunica acoperă dulceața de smochine" de Alexandru Gheție
a pus la dispozitie o stampila mare,
si ca sa nu starneasca-n minori tumult
a lipit si-un patrat rosu fix pe urna de votare!
Pe textul:
„Căsătorie din interes" de Sorin Olariu
2. mi se rupe sufletul cand vad ca nu ii da nimeni macar 120 lui costin tanasescu.
3. m-au deranjat foarte mult nedreptatile care i s-au facut lui costin tanasescu de cand este pe site mai ales ca in zecile de randuri cand s-a retras nimeni nu a plans dupa el.
4. mi se pare cumplit ca la postarea textelor sa nu existe in afara de \"versuri, proza, personale, articol, eseu\" si optiunea de \"costin tanasescu\" pentru ca foarte multa lume ar vrea sa-i scrie.
5. un post de radio afiliat cu poezie.ro care dimineata sa-si deschida programul prin poezii recitate de acelasi costin tanasescu timp de o ora.
Pe textul:
„O întrebare pentru fiecare" de Radu Herinean
RecomandatPe textul:
„Poveste cu zâmbet moldovenesc" de Florina Daniela Florea
Pe textul:
„principiu cu paiete expirate" de Roxana-Adina Stroilescu
finalul nu e deosebit insa se potriveste f bine cu continutul.
Pe textul:
„Înfrigurată" de Mihai Robea
si eu n-am zis ca expresiile alea le mai ai \"in alte forme\", m-am referit la tendinta de-a poetiza folosindu-te de ieftine lamentari, repetate si plictisitoare.Ca drept dovada de la chestia cu \"singuratatea\" in jos, poezia e un mare rateu.
si daca tot ma faci cocos te invit la o lupta pe bani;)))
Pe textul:
„galbenul acelei nebunii" de Virgil Titarenco
Recomandatcuvantul sufertas (nu l-am mai auzit de ani) mi l-a evocat pe taica-meu care m-a vizitat la spital in clasa a sasea cu un pui intreg fript si un sufertas de supa.
Pe textul:
„în HalTa aNuLui nOu Vasile cel Mare e mic" de Vasile Munteanu
daca tot ai zis asta, zi clar, cu nume, texte si comentarii. altfel e o afirmatie gratuita.
asemenea discutii nu-si au rostul aici si nici in raport cu vasile, care este un tip mai fair-play decat insusi cuvantul fair-play, anca. cu siguranta are un id de mess unde poti discuta chestiile astea, dar nu aici. mai ales ca repet, nu vii cu exemple (chit ca ai veni sau nu, tot ar fi offtopic discutia, dar macar de dragul de a-ti argumenta afirmatiile).
in privinta favoritismelor, ele exista de cand lumea, te poti feri de ele asa cum poti zice ce simti, fara a te mai simti infricosata de faptul ca ai putea fi sincera in comentarii. in privinta cuvantului delicat: comentariile pot fi delicate sau acide (acid nu inseamnea necuviincios si jignitor). probabil ai nevoie de mai mult curaj. nu poti fi pe placul tuturor nici aici, nici in realitate.
Pe textul:
„taxonomie" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„Vrajitorul Voodoo" de Roland Florin Voinescu
să scrie în ziare n-au mai avut nici cerneală. "
e un inceput foarte misto. suna foarte 'diferit'. din pacate insa te indepartezi complet de idee si creezi un intertext enorm care nu transmite ceva clar.
daca ai fi mers mai departe pe ideea asta, era grozav.
Pe textul:
„acta" de Albu Oana
niciodata n-am considerat ca a scrie bine inseamna a fi in \'pas cu moda\' si tu stii asta pentru ca sigur ai mai vazut si alte comentarii de-ale mele in care apreciam si texte in forma clasica sau.
probabil titlul cu tot cu stele m-a facut sa ma astept la altceva si de aia am ramas un pic dezamagit. nu cred ca tie nu ti s-a intamplat asta niciodata.
cu prietenie
clau
Pe textul:
„Dacă pierzi tot, cine rămâi?" de Maria Gold
- inca de la primul rand autorea mizeaza pe simbolul falic ( te voi ingropa cu trompa ridicata);
- "o deceptie in plus" si "nu-i gaura de umplut orgasme" sunt pasaje care fac subtil aluzie la trompa (anterior amintita) care, de fapt nu este atat de ridicata prin urmare asta e o deceptie pentru autoare;
- "dar sa stii ca mainile mele nu vor sa stranga" => refuzul personajului poetic de a se deda la activitatea de ridicare a trompei
iar finalul este mai mult decat clar:
"n-aș găsi motiv să plâng ce n-a fost și nu e nu va fi niciodată viu"
- aici personajul textului realiza ca nu poate sa planga dupa trompa in legatura cu care s-a convins ca de fapt, nu a fost niciodata vie. prin urmare, visul personajului este in van, caci el (celalalt), niciodata nu va fi ingropat cu trompa ridicata.
pare desigur si o usoara aluzie la necrofilie, dar, probabil autoarea va mai peria textul si lucrurile vor fi mai clare.
Pe textul:
„cimitirul elefanților" de Mirela Lungu
