Poezie
în HalTa aNuLui nOu Vasile cel Mare e mic
(salate. verze. murături)
1 min lectură·
Mediu
încep să mă obișnuiesc fără zăpadă
doar bruma pângărește lucrurile ca o împerechere de melci
o iarnă zgârcită cu iz de carne tocată în care
luna pendulează cu precizia unui spânzurat de barieră
iar trenul are desigur o întârziere de veci
prin sufertașul ochilor lumina își prelinge maioneza
tălpile degerate ale călătorilor porniți pe jos învârtesc planeta
cu monotonia Mareului C(r)oitor cocoșat asupra mașinii de cusut
păzea, moș crăciune! asemenea tatălui meu
o să bântui călare pe sac purtând sania-n cârcă
ce țeapă ți-ai luat
(și mormăi în barba ce-mi crește: te…!
în barbă
poate-ți crește la loc cu umbră o nalbă
spre bucuria porcilor scăpați măcar un an cu gâtul neobrezuit
să-și poată grohăi de-ntâia zi numele)
la ceasu-acesta numai lupanarele-s deschise
aceste fierării cu focul clientului
locul în care poeții pilesc
versificând brazda cearșafurilor cu sămânță
la primăvară va miji din mizerii
mărul cunoașterii atacat deja de șerpânță
singurii care se bucură sincer sunt maidanezii
au mâncat mai mult decât în oricare zi a anului
până și cățelele vor cădea cloșcă peste
Oul Vegetarianului
064872
0
dovedești încă o dată puterea de a converti sensuri și de a lucra poetic pe acestea.
nelăsând la o parte importanța biblică, este bine calculat întreg scenariul dedicat/ aplicat zilei.
spre ex.:
-aspectul exterior:
"doar bruma pângărește lucrurile ca o împerechere de melci" - superbă imagine a unei ierni aproape uscate;
-în ce lumină se văd lucrurile, un fel de îngrețoșare:
“prin sufertașul ochilor lumina își prelinge maioneza...”;
-trimitere la Tăierea împrejur:
"spre bucuria porcilor scăpați măcar un an cu gâtul neobrezuit
să-și poată grohăi de-ntâia zi numele";
-arderile interioare, poetice:
“aceste fierării cu focul clientului…”
-realitatea care trezește din oricare formă de visare/ revelare:
“singurii care se bucură sincer sunt maidanezii…”
etc.
un ritm care dă muzicalitate versurilor.
Toate cele bune!
Ottilia Ardeleanu