taxonomie

o emotie profunda, un gol, o betie, un chin, un plin cu patima e acesta poezie. Nu cred ca pot exprima ce simt citindu-te.

“grup statuar” spune mai mult decât aș putea eu vorbi cu privire la această poezie-taxonomie originală, descinsă parcă în piața sufletului cititorului fără lozinci tocmai pentru că acesta le are în fața ochilor, le trăiește prin cuvinte, prin expresii scrupuloase.
Indelebilă ideea „scăpării” – ca o formă de ludic - prin gaura drapelului, ca și taxa de „înscriere-n aer”, de altfel, lucru pe care-l afirm și eu de mult, cum că din lista de taxe lipsește cea pe aerul inspirat și până la urmă este vorba de taxe pe tot ceea ce este vital!
„Puii de lanțuri” – sute, mii - au același sens de vizualizare, cel al unui colac făcut în jurul gâtului, al unei strânsori cum nici din iubire (de țară) n-ar fi mai puternică.
La fel de dureros este și că „votantul... nu votează fiindcă n-a putut decola” – iată o expresie relevantă a nedesprinderii de condiția umană care se află la nivelul tălpilor.
Ce mă răvășește de-a dreptul este nu neapărat starea de mocnire interioară, de lucruri care se doresc înfăptuite și parcă nu se mai întâmplă odată, ci mai cu seamă cele care țin de înăsprirea sinelui, repulsia, lehamitea etc. vis-a-vis de stările de batjocură, umilire, jignire, ignorare a celui care a făcut „Facultatea Uterului”. Satirizarea culminează cu „acest columb fără ou fără flotă”.
Iar ultimul vers face cât tot discursul: „minunea aceasta-i înfăptuită cu pâine” – nu pot să nu privesc fotografia!


Ottilia Ardeleanu

a fost o stare între "locații", în care simbolice înaripate "solidarizau" în jurul firimiturilor; desigur, fără violență.


vă mulțumesc pentru semnul de lectură și pentru cuvinte.

Cela din foto parcă e bătrâna ceea din "Singur acasă". Hypocrita bătrână.

o să-ți printez varianta alb-negru; mare avantaj să ai preșcolari: cărțile de colorat îți amplifică imaginația.

va să zică apreciați mai mult mijloacele folosite la textul "singurătatea masculului alpha în societatea-maidan"...; mărturisire contra mărturisire: și eu apreciez că fidelii mei cititori sunta ceia care nu comentează (ne-a ferit dumnezeu - și pe mine și pe domniile lor); cât despre acest text, la care, așa cum mărturisiți din nou (aveți dreptate, e plin de "sinceritate" pe aici...), ați ales "să credeți ce vreți, cum vreți, despre absolut ce vreți", ce să fac, nu îmi permit a perturba un act de credință; îmi permit totuși să spun că nu sunt cea mai indicată persoană datorită căreia să cădeți în misticism; deși, vb ceea: "necunoscute sunt căile domnului".


lăsând gluma pe-o parte, mulțumesc pentru repetatul semn de lectură; pentru că un fenomen care se repetă semnifică sau ceva care pur și simplu se întâmplă periodic, sau constituie o lege (de exemplu, a naturii; a naturii cititorului, desigur).

pe post de autoportret al artistului in viata :D

'așa că nu mă boteza Controlorule de Trafic
vopsindu-mi numele
firea mea nu se poate aclimatiza
nici dragon ball nici air force nici enola gay nici fly by
eu sunt
vasile munteanu
votantul
ce nu votează fiindcă n-a putut decola'

am tot ezitat sa intru sa-mi zic parerea, dar cand am vazut ca nu esti nici enola gay nici fly by, nu m-am mai putut abtine domnule.
offtopic, tre' sa spun ceva ce-mi sta pe limba de vreo doua luni incoace - anume stilul asta al vostru (al 'fetelor de la capalna', cum v-am botezat mai demult... :D) de a va comenta reciproc si a va instela la fel indeparteaza cititorul de textele tale/voastre si, daca mai ii da mana sa pasesca in, sta cu gura inchisa, fiindca : 1) voi vorbiti asa mult intre voi, de parca sunteti pe mess sau la o bere/ceai cu baietii, si spectatorul ramane fie mut de uimire, fie surd, de zgomotosenia (tocmai am inventat acest cuvant@ :D) comentariilor, si nu mai apuca sa zic nici rau ratusca ramurica; 2) daca vine cineva cu gura mare si spune ceva contra se poate intampla sa-i sariti fie in cap, fie la beregata, dar, mai ales (ceea ce este foarte urat, dupa parerea mea) in grup organizat...
nu mi-o lua in nume de rau, eu te citesc destul de constant, la fel de constant, aproape, imi place ce scrii, vasile, dar am mari reticente in a-mi exprima public opinia in subsolurile tale fiindca mi-e usor lehamite de felul in care se arata muschii literari si profunda cultura generala, imbibata de tone de citate (c-altfel cum sa vada bietul cititor ce 'tare' suntem, nu?) pe-aici, pe la tine prin zona...

în primul rând, îți mulțumesc pentru lectură și pentru repetatele semne despre.

nu în ultimul rând, sincer, asta cu "înstelatul între voi" m-a lăsat perplex; nu credeam că mai există persoane care gândesc astfel; nu că ar conta prea mult că un text este înstelat, iar altul/altele, nu; dacă acesta ar fi un principiu valid (mă refer din punct de vedere valoric), nu crezi că ar trebui să îmi șterg majoritatea textelor (care, logic, nu sunt "înstelate")? mai mult, nici "recomandarea" nu este un criteriu incontestabil al valorii unui text; nu îmi permit să spun ce gândesc alții, dar pentru mine un text înstelat sau recomandat cade sub incidența subiectivității și, fără doar și poate, criteriilor apreciative ale aceluia/aceleia care însetlează/recomandă; apoi, de ce ce spun că m-a lăsat perplex: cazul 1) Marițian Alexandru: din 2004 până în prezent, dintr-un total de 141 texte postate, i-am înstelat 2 texte, dintre care 1 este retras; cazul 2) Gabriel Tudorie: din 2008 până în prezent, dintr-un total de 60 de texte postate, i-am înstelat fix 1 text; dacă acestor "cazuri", îl adaug și pe Radu Ștefănescu (pentru că îmi pare că l-ai inclus și pe el), din 2007 până în prezent, dintr-un total de 143 texte postate, i-am înstelat (aici am exagerat!) 8; o fi mult, o fi puțin - vă las să apreciați; a, recunosc, ultimului mi-am permis și să îi recomand câteva texte, în timp ce primilor doi, nici măcar unul; vă spun și de ce; numai cu primii doi obișnuiam să ieșim la o bere sau mai multe; Radu Ștefănescu, după cum puteți deduce din maniera în care se adresează este un domn.

desigur, dacă faptul că, în general, socializez destul de greu, și că, din această cauză, nu mă număr printre aceia care vorbesc cu lumea pe stradă, motiv pentru care sunt mai liber la gură numai cu aceia pe care îi cunosc (și foarte rar pozitiv - dacă veți urmări comentariile către persoanele sus-numite, veți observa că majoritatea au fost ironice), vă face să mă considerați păcătos, aici nu vă pot contrazice.

dar, în general, îmi plăcea să cred că lumea mă consideră așa cum mă consider eu: unu dintr-o bucată, care, atunci când consideră că are ceva de spus, spune oricui, indiferent de nume, nu chiar orice și, mai ales, nu chiar oricum.



oricum, eu vă mulțumesc pentru atenționare, vă asigur că această perplexitate în care m-ați aruncat constituie un bun prilej pentru autoevaluare.

chestia cu instelatul (la care vad ca te-ai referit pe larg si cu multe exemple, unele complet necunoscute mie - nu stiu de ex cine e gabriel...) e tangentiala... fiindca si pentru mine chestia cu steaua e asa, un fel de joaca de gradinita... recomandarile la fel... adica, pana la urma, degeaba esti valorizat, daca persoana care te apreciaza nu-i bas priceputa in ale literaturii...
subiectul discutiei era comentarea si umflarea muschilor literari. ca eu am tot citit si m-am amuzat de cate 'lectii de literatura', cu citatele de rigoare si mentionarea a t-spe autori (de regula nu cei mai cunoscuti, ca sa putem 'scoate ochii' publicului neavizata cata cultura am bagat in noi pana acum... :D) se petrec in subsolurile anumitor texte.
eu, cel putin, am ajuns la concluzia (drept e ca dupa multi ani de laudarosenie...) ca e mai bine sa stai in banca ta si nu tre' sa iesi in fata si sa te dai grande cu orice ocazie adecvata sau mult mai putin.
atat am vrut sa zic. si e doar opinia mea de cititor care, cum ziceam, te cam apreciaza, si pe tine, si pe inca vreo 2 fete de la capalna, pe care nu le mai comentez, fiindca, desi pot aprecia valoarea literara a unui text, nu pot gusta genul asta de manifetatii si nici exprimarea nedelicata, ca sa nu spun mai mult, care se mai intampla cand zici ceva de rau...

ar mai fi un criteriu de care s-ar putea ține cont; dacă vei lua în calcul totalitatea textelor apreciate de alții pe care autorii sus-numiți le au, vei vedea că, de fapt, prietenia mea, din acest punct de vedere nu le-a servit la nimic; părerea mea, și aceasta o declar în deplinătatea facultăilor mentale, mintale și a minimului gust estetic pe care consider că îl am, că acești autori, în realitate, scriu mult mai bine decât m-am învrednicit eu să-i apreciez.

vezi mai sus, vasile (ca scriseram in acelasi timp) ca nu vorbim, in principal, de stele verzi, galbene, rosii sau de alte colori... :)
cred ca raspunsul meu e edificator si pentru revenirea ta.

cum nu vreau să lungesc inutil această discuție, accept posibilitatea să ai dreptate (dacă și tu accepți posibilitatea să nu); așa cum am spus, deși criteriile mele sunt expuse mai sus, mă voi gândi serios la punctul tău de vedere.

evident ca s-ar putea sa nu am dreptate; e un punct de vedere personal, bazat pe niste constatari din ultima perioada.
apai, daca te pui si te gandesti, vasile, e de bine... inseamna ca n-o fost in zadar 'conversatia' asta... :)

Anca, în ce mă privește, eu cred că trebuie să iei afirmația domnului VM doar ca pe o ipoteză de lucru. avînd în vedere că propriu-zis nu mă cunoaște, e foarte posibil să fiu o doamnă, nu un domn, sau, de ce nu, o domnișoară, un pensionar, un contabil, o gospodină, sau o țestoasă ninja. scuze, durîndu-mă absolut cumplit o măsea, nu insist acum asupra chestiunii, cu permisiunea editorilor, dacă ei vor considera că nu e f. offtopic, promit să revin.

este exact genul de raspuns la care m-as fi putut astepta de la tine, contabilul-gospodina-pensionar undercover... :)
i rest my case. :D

îmi permiteți să vă rog să o lăsăm baltă? serios, toți (inclusiv eu) citim pe site mai puțin decât se postează, comentăm și mai puțin decât citim (așa îmi place să cred); dacă printre autori avem și prieteni, suntem cu adevărat norocoși; pentru că nu-mi imaginez nimic mai trist decât un om cu desăvrâșire singur; din fericire, suntem destul de ipocriți (șezi blând, Marțian, aici nu mă refer la tine) să nu suportăm singurătatea; și nici nu-mi imaginez pe cineva cu adevărat fericit neavând măcar un prieten - o crimă este împărțită întotdeauna la 2.

"de a va comenta reciproc si a va instela la fel indeparteaza cititorul de textele tale/voastre si"

daca tot ai zis asta, zi clar, cu nume, texte si comentarii. altfel e o afirmatie gratuita.

asemenea discutii nu-si au rostul aici si nici in raport cu vasile, care este un tip mai fair-play decat insusi cuvantul fair-play, anca. cu siguranta are un id de mess unde poti discuta chestiile astea, dar nu aici. mai ales ca repet, nu vii cu exemple (chit ca ai veni sau nu, tot ar fi offtopic discutia, dar macar de dragul de a-ti argumenta afirmatiile).

in privinta favoritismelor, ele exista de cand lumea, te poti feri de ele asa cum poti zice ce simti, fara a te mai simti infricosata de faptul ca ai putea fi sincera in comentarii. in privinta cuvantului delicat: comentariile pot fi delicate sau acide (acid nu inseamnea necuviincios si jignitor). probabil ai nevoie de mai mult curaj. nu poti fi pe placul tuturor nici aici, nici in realitate.

eu pusesem punct de la comentariul 'deal'.
nu am zis nume ca n-am simtit nevoia. ca s-au simtit unii sau altii sa riposteze, treaba lor.
eu nu mai raspund la comentariile voastre nedelicate. stiu ca e foarte greu sa fii un gentleman de cele mai multe ori, asa ca nu ma voi mai mira daca majoritatii nu-i reuseste...

între timp mi-am luat inima-n [dinți - dacă în cazul de față se mai poate spune-așa], și m-am prezentat la un stomatolog milostiv care mi-a scos măseaua. astfel că, eliberat de suferința trupului, am revenit. problema e că între timp am uitat ce-am vrut să spun (întîmplare din care spiritele carteziene ar putea deduce că a fost vb de o măsea de minte). oricum, din lectura comentariilor de mai sus, orice aș adăuga ar fi pleonastic, nu mai vorbesc de greul păcat al offtopicului. dar avem o viață înainte, mai vorbim. în încheiere, ca un gentleman născut, iar nu făcut, îți doresc o zi fulminantă, și îți acord ultimul cartuș...