Claudiu Tosa

Sfatul meu e să încerci să scrii două-trei proze. E un tip de instrospecție foarte bun și util, oferindu-ți oportunitatea de a te putea vedea și altfel. Așa vei putea arunca o privire la vocabularul tău, felul în care construiești, fluiditate dar mai ales mesaj și claritate. În momentul de față te repeți, mergi pe rețetă. Încearcă sa te suprinzi chiar cu riscul de a te dezamăgi sau scoate din sărite. În felul ăsta ajungi la un punct de plecare, ai ceva clar ce poți îmbunătăți. Dar dacă rămâi aici vei fi ca hamsterul pe roată.

Îți mulțumesc mult pentru comentariile detaliate și pentru felul în care ai pus lupa pe text. Mă bucur că ai sesizat acea exaltare a „lipsei de validare”. Chiar așa am gândit personajul: un ins care face din marginalitate o armă estetică. Observația ta despre fracturism și despre papanașul transformat în poem m-a pus pe gânduri – uneori inversarea sensurilor spune mai mult decât parodia directă. Faza cu biografiile „evazive” ai surprins-o perfect: e, de fapt, ironia la adresa unei obsesii reale a redacțiilor. Îți mulțumesc nu doar pentru stea dar cel mai mult pentru atenția cu care ai citit și scurta interpretare dată. Lucrurile pot fi văzute din mai multe perspective și recunosc că asta am și vrut. Cât despre „Jean Constantin”, m-ai făcut să râd foarte tare :) Mulțumesc!

În curând douăzeci, da. Iar Secret Garden sună la fel de bine.

interesant un text cu titlul „coborând treptele cunoașterii”, oare unde am ajunge, ce părere aveți?

Te rog să mă scuzi. Textul tău mi-a evocat un fost coleg de pe site, din Tulcea, doctorand în literatură, care obișnuia să scrie și el pe aici. Gândindu-mă la el, m-am trezit scriind numele său din greșeală. Comentariul meu inițial este în mod cert pentru tine și textul tău. Scuză-mă pentru confuzie.

în 2020 nu aveam nivelul necesar pentru a putea acorda stele. Așă că acord una acum pentru a repara o nedreptate. Măcar pentru punchline-ul din final.

Uitasem să-ți spun că de astăzi poți înstela texte. Te vei descurca de minune, n-am nicio îndoială.

Textul tău are o energie densă, cu multe imagini amestecate între corp, tehnic și mitologic. Finalul e ușor previzibil prin prisma liniei pe care o urmezi în text.

Mi-a plăcut textul. Are un umor amar și imagini care rămân, gen mireasa-parasutist sau zidul viu al rudei. Parcă ar fi un monolog spus după câteva pahare, ceea ce-l face autentic și ușor de urmărit. Parcă-ți rămâne în urechi vocea personajului și parcă vezi scena desfășurându-se. Atmosfera plutește undeva între poveste și poezie fără a părea deloc forțat. Aprind o lanternă chinezească roșie pentru text.

Sincer, primul om la care m-am gândit… am fost chiar eu :)

Mulțumesc pentru lectură și observații. În ceea ce privește dedicația, nu pot nici să confirm, nici să infirm. Ar fi nedrept deopotrivă față de persoana care ar putea fi vizată în realitate și față de altele care s-ar putea recunoaște indirect.

Îmi place cum scrii. E ceva interesant în imaginile pe care le creezi. Par autentice și vii. Nu neapărat acest text, pentru că le-am citit și pe celelalte - care par mult mai reușite. Nu ar fi rău dacă ai mai posta.

Mulțumesc. Cred că papanașii și choux-ul pot conviețui pașnic. Important e să nu-i revendice aceeași rubrică!

Sorin, după cum poți observa, în partea de jos a paginii de comentarii, chiar deasupra căsuței de scris, există un buton numit „Pagina comentarii OffTopic”. Oricine apasă pe el — inclusiv tu — are acces la toate comentariile, inclusiv la cele marcate ca fiind în afara subiectului principal.

Comentariile respective nu sunt cenzurate, ci pur și simplu redirecționate acolo, conform unui principiu simplu: păstrarea unei comunicări decente și cât mai obiective, raportată la textul de bază. Nu e vorba de vreo ascundere sau restricție — secțiunea offtopic nu este nici secret de stat, nici îngropată într-un buncăr siberian. Funcționalitatea aceasta există de peste 15 ani pe site.

Așa cum menționam și într-un comentariu anterior, toate detaliile sunt clar explicate în regulament, adică aici:

https://www.poezie.ro/includes/#rules

Spre exemplu:

3.6 Comentariile care sunt considerate „în afara subiectului” vor fi aprobate semi-vizibil (off-topic) sau refuzate.

Mai clar de atât nu cred că se poate. De altfel, în practică, majoritatea comentariilor off-topic nu sunt refuzate, ci doar mutate în secțiunea dedicată. Regulamentul oferă un cadru flexibil, nu unul restrictiv.

În plus, dincolo de toate aceste aspecte, trebuie menționat și un detaliu tehnic, dar esențial: numărul de comentarii influențează poziționarea unui text în subsecțiunea „Subiecte fierbinți”. Nu e deloc normal ca un text care, în realitate, nu generează o discuție coerentă (ci doar comentarii pe lângă subiect) să ajungă în top și să „declaseze” alte texte care beneficiază de atenție autentică și discuții relevante. Ar însemna să transformăm un criteriu de vizibilitate într-unul artificial și înșelător — exact ceea ce vrem să evităm.

Textul are intensitate, dar pentru mine e prea încărcat și greu de urmărit. Nu am rezonat cu stilul, deși apreciez încercarea de a pune emoție în imagini. Dragostea tartinabilă mi se pare ceva mult prea facil, dar ca și încercare e de bun augur. Bâta care se așchiază mă zgârie pe retină, nu e verbul cel mai potrivit pentru mine. Deși aici ai renunțat la rimă încă ești în zona exprimărilor criptice, ermetice. Cu toate astea îmi place finalul care reușește totuși să spună mai mult decât tot restul textului.

Într-adevăr, tot ce este rău e balcanic, cum de nu m-am gândit. Mai lipsește să ne spuneți că de vină pentru holeră a fost salata de vinete și covidul vine de fapt din baclavale.

Salut, Sorin.

În mod evident, nu există nicio limitare legată de postarea textelor în format foileton. Fiecare autor are libertatea de a-și publica lucrările așa cum consideră potrivit. O recomandare nu înseamnă o restricție - ține de alegerea fiecăruia cum structurează textul. În cele din urmă, calitatea scriiturii face diferența: unele texte reușesc să captiveze cititorul și atunci când sunt publicate pe bucăți, altele mai puțin.

Cam atât.

Textul transmite o melancolie liniștită și are imagini frumoase. Se citește și ușor și are un flux plăcut. Totuși, parcă unele versuri rămân prea aproape de formulări obișnuite. Ar merita mai multă forță.

Salut, Amur! Ți-am ridicat nivelul de acces la 100 ca să poți posta direct. Prin urmare am rugămintea să fii mai atent la ortografie în textele viitoare. Am observat și că ai retras o parte din textele postate recent. Dacă vei continua să retragi însă, îți vei pierde nivelul.

Aveți niște amintiri frumoase. Ultima mea prietenă (nici acum nu sunt sigur dacă o pot numi de fapt prietenă, deși locuiam împreună) obișnuia să mă strige uneori Karl-Theodor Maria Nikolaus Johann Jacob Philipp Franz Joseph Sylvester Buhl-Freiherr von und zu Guttenberg. Spre surprinderea mea, reușea să rostească tot numele la fel de clar și rapid ca atunci când îi ceri ospătarului „încă o bere”.