Poezie
Armate
1 min lectură·
Mediu
Vaste armate trec de munți,
dar gândul mi-e departe,
la zâmbetul ce nu îl uiți
Oricând, Oriunde, cu Oricine te-ai bate.
Armata mea supune
O-ntreagă omenire,
dar în visul meu apare
o singură privire.
Mă uit în jur
și tot e-al meu …
Dar nu te văd.
Ordon: „Armate! Mergeți mai departe!
Dați-mi pe umeri imperii și regate.”
Soldați viteji, mi-au ascultat
fiece poruncă.
Niciunul, dar, n-a triumfat
Când i-am spus să mi te-aducă.
021.902
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cornel Borină
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cornel Borină. “Armate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-borina/poezie/13969012/armateComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CB
CBCornel Borină✓
Mă uit acum, după 14 ani la acest text și îmi dau seama că uitasem complet că l-am scris. La momentul respectiv eram îndrăgostit de o fată care îmi spunea „Napoleon”. Poezia asta este din perspectiva unui asemenea personaj.
0
CTAveți niște amintiri frumoase. Ultima mea prietenă (nici acum nu sunt sigur dacă o pot numi de fapt prietenă, deși locuiam împreună) obișnuia să mă strige uneori Karl-Theodor Maria Nikolaus Johann Jacob Philipp Franz Joseph Sylvester Buhl-Freiherr von und zu Guttenberg. Spre surprinderea mea, reușea să rostească tot numele la fel de clar și rapid ca atunci când îi ceri ospătarului „încă o bere”.
0