Claudiu Tosa

dar e o pasareasca lipsita de perspectiva pentru mine. Remarc reluarea unei teme mai vechi, respectiv ingerii si ouale.

Mai aveai un pic si ajungeai la 1000, ce s-a intamplat? Iti simtim lipsa, te rugam intoarce-te.

Imi place imaginea. Desi textul pare neterminat.

tentat initial, datorita titlului, sa cred ca e un text hastagist, scris de prototipul consumator de lapte de migdale, cu gleznele goale, calarind trotinete electrice, obsedat de energia verde si de flatulentele vacilor care cica incalzesc planeta.
Dar nu e. E un text cat se poate de clar si frust. Intr-adevar, nu e poezie, dar e ADEVAR. Felicitari autorului pentru gandurile sale la care subscriu in totalitate.

care europa?:)

Autostrazile nu sunt importante, la ce masini au nu simt. Desi de cele mai multe ori nici macar nu conduc ei. Taxele sunt dreptul de smecher iar deficitul pretextul pentru ele dar si pentru imprumuturi. Legislatia "fluida" e labirintul pentru prosti si adevarata democratie pentru smecheri. Leac exista, din pacate insa oamenii inca petrec majoritatea timpului liber in fata televizorului in loc sa arunce inventia respectiva la gunoi. Prostiti poporul cu televizorul, lozinca de care multi radeau demult, este axis mundiul starii deplorabile in care ne aflam. Sa nu uitam ca OTV era lider de audienta.

Mi-au placut primele doua strofe dar in strofa 3, partea aia cu vorbe dulci si-o sarutare m-a dezarmat complet, mi l-a evocat pe Dan Spataru machit incercand sa complimenteze o pensionara asteptand la coada de la farmacie.
In strofa 4 textul devine extrem de dulceag si declarativ. Era dragut daca transmiteai fix lucrurile alea dar nu direct.

Ultima strofa e de-a dreptul diabetica prin cele doua inimi care se asculta si cuvintele care... exulta. Zici ca s-a apucat The Motans de scris poezii.

galeata?

Desi destul de naiv, poate la prima vedere facil din perspectiva lirismului, textul mi-a transmis o stare pozitiva si m-a facut sa zambesc. Are ceva jucaus, copilaresc in el. Ba chiar m-a lasat un pic pe ganduri.

Minusurile ar fi versul 9 cu rima anotimp, care imi pare cumva fortat.
Pe urma versurile 3 si 4 cam omoara ritmul textului, sunt prea bruste, taie din fluiditate. Antepenultimul vers "de pe gene" e in plus, poate fi sters.
Finalul putea fi un pic mai imprevizibil.

Dau steaua ca pe o incurajare.

"și nici nu am mai comunica și nici măcar vorbi între noi" as lasa fie comunicarea fie vorbitul, altfel suna a repetitie inutila intrucat ambele inseamna acelasi lucru.

Textul imi aduce aminte un pic de Imagine a lui Lenon, dar intr-o cheie mult mai armonioasa si practica, in opozitie cu utopia destul de marxista a cantecului. Imi plac descrierile simple si imaginile credibile pe care le creezi. In special cea din final care ma duce cu gandul la Matrix.

Am alergie la Ginsberg si gasca, nu i-am putut tolera nici beat nici treaz si nu gasesc nimic care sa ma atraga si sa ma faca sa strig evrica. Nu am citit in viata mea niste lalaieli mai inutile (pentru gustul meu desigur). Textul imi place dar mi se pare usor lungit. As combina cumva ultimele trei strofe, ultima parandu-mi-se un pic cam descriptiva, usor intertextuala.

dragoste, ochi, suflet, piele, palme, buze si vise fac textul extrem de declarativ si direct. De poza nu mai vorbesc.

Felicitari si succes!

Cand iei viata prea in serios face si ea acelasi lucru cu tine. Cred ca aceeasi chestie e valabila pentru relatia membru - site. Unii ar trebui sa mai bea o bere, sa mai lipseasca, sa se mai intoarca, sa mai schimbe femeia (sau sa isi aduca aminte ca au una, iar in cazul in care nu au sa isi caute, iar daca simt ca nu le trebuie atunci sa inceapa sa-si puna intrebari), sa abordeze lucrurile mai relaxat si nu de parca prezenta, nivelul si recunoasterea calitatilor lor de comentatori si/sau autori se prezuma a fi la cel mai inalt nivel posibil. E in regula cand site-ul face parte din viata ta, dar e groaznic invers.
Suntem totusi pe un atelier literar, nu pe site-ul oficial al vreunei caste literare elitiste care pretinde ca hosteaza numai texte a caror citire iti provoaca acelasi efect ca heroina sau cocaina, sau care iti stramteaza vaginul sau maresc penisul.

Aveti perfecta dreptate, retrag sugestia referitoare la reincadrare.

ciclopii sunt ochiometrici?

Vezi ca deturnezi discutia de la calitate la stil. Altfel spus, cand un text nu ajunge la mine poate sa fie si Super Mega Extra Hiper Dadaism, ca tot nu face diferenta.

Tipul ala din Norvegia pe care ti l-am aratat ieri si care arunca cu vopsea din... ochiul ciclopic le spune la fel contestatarilor. Ca nu ii inteleg stilul sau ca nu au auzit de el.

https://twitter.com/PeterSweden7/status/1204495214821462018
https://nationalfile.com/norway-artist-who-spray-paints-with-anus-receives-4m-in-public-funds/

Poezia e despre sentimente, insight, revelatie, nu despre categorii, diplome, legitimatii s.a.m.d

mai degraba la personale dar nu la poezie.
Imi imaginez textul rostit in soapta in timpul unui dans indian in jurul unui foc. Desigur, cel ce recita ar trebui sa aiba si pene in cap si neaparat in picioare cizme roz cu pinteni.

"gresita soarta" este intr-adevar o expresie atat de plina de inteles si magie incat daca o pronunt cand tin lingura in mana mi se indoaie fix ca in Matrix.
Hai sa fim seriosi, vad ca a devenit obicei sa inventam sensuri si sa acordam valente total nejustificate unor expresii total puerile si submediocre.

Daca pana si "soarta gresita" e o expresie poetica atunci Betty cea urata clar a fost nedreptatita pentru ca nu a fost declarata ecranizarea secolului.

Textul: fie ca te opresti dupa o strofa, doua sau noua, iti creaza aceeasi senzatie, anume un non-sens aglomerat cu fel si fel de imagini, care mai de care mai fortata, mai izolata sau suprarealista intr-un melanj inconsistent care nu reuseste sa transmita o idee clara. Citesti si te intrebi despre ce e vorba. E postmodernism, e o poezie de idee, sau? Pare mai degraba mutatia incapacitatii de a transmite ceva clar. Nu dai peste nicio bucata care sa te puna pe ganduri sau sa iti ofere vreun insight. E intertext pur, o scalambaiala ornata cu niste laude complet exagerate. Ma mir cum de nu au mai aparut comentarii despre Celan si restul, pe care au ajuns unii sa ii vada in absolut orice rebut debitat cu pretentie de poezie.

Acum despre acuzatiile ca poezie.ro ar fi devenit ba una ba alta, pare deja reflex pavlovian. Cum nu ne convine ceva imediat incepem sa ii dam ca suntem ba atacati sau jigniti, ba ca exista conspiratii impotriva noastra, ba ca siteul nu mai e la fel ca inainte. Caz in care nu pricep ce mai cauta nemultumitii pe aici daca s-a ajuns atat de naspa? Zici c-avem de-a face cu complexul salvatorului: ne plangem ca s-a distrus ceva, ulterior distrugem si noi prin niste atitudini complet toxice apoi tipam dupa ajutor.