Poezie
Inspirându-mă
1 min lectură·
Mediu
Tenebra apelor de timp te neagă
Nu eşti acolo, vremii în umbrire
Cu chipul tău de abur lin, subţire
Ce în teluric n-are nici o vlagă.
Prin veci e blânda ta împărăţire
Şi nefăptura ta de fum întreagă
Pe lumea noastră atârnând de-o şagă
Când omul fuge de ce-i dat să mire.
Aşa te-alcătuieşti în mine muză
Cu steagul alb în piscul de stilou
Şoptindu-te cu liniştea difuză.
Şi în cuvânt ce vine tac din nou
Spre întrebare-n taine călăuză
Un pui de înger spre-a ieşi din ou.
03860
0
-Deci Dumnezeu a făcut prima oară oul din care au ieșit îngerii... Interesant și citez autorul:
,,Şi în cuvânt ce vine tac din nou
Spre întrebare-n taine călăuză
Un pui de înger spre-a ieşi din ou."
Deci îngerii sunt de fapt cu sângele rece...
Cuvintele tăcute încălzesc doar sufletul autorului și lectura cititorului său...
Îmi place acest sonet care încearcă să desvăluie secretele relației cu o muză!