Claudiu Tosa

exista un soi de 'elocinta' cu care vorbesti in textele tale, ce lasa sa transpara senzatia ca ele ar putea fi si ca pot fi intelese numai de minti de o inalta factura spirituala. chestie care uneori devine enervanta.

as sterge asta

"aici ar trebui să intru în detalii tehnice
ar trebui să înțeleagă toată lumea
cool dar înainte de vreme înainte de toate"

in rest pot sa zic ca ultima strofa mi-a placut foarte mult. se apropie mult mai tare de gusturile mele.

as sterge si acel "ca apa".

bine ca n-ai incheiat cu "numai iubirea", m-as fi gandit la pepe.

de ce ai rupt-o asa brusc dupa

\"ora decesului
atâtor vise vâslind în Acheron\"

?

ai rupt-o cumva. scrii misto dar uneori prin procedee de genul iti \"decredibilizezi\" textele. pare ca te-ai grabit :) sau ca pur si simplu nu ai reusit sa continui cu altceva si ai schimbat registrul.

e un poem pontos ( ar trebui sa-l citeasca si gorzo ). un fel de nimic nu se pierde, totul se tranforma :) ai mizat pe final si ai creat o atmosfera tipic minimalista. e o mica filosofie expusa intr-un stil urban care smulge cititorului ( celui care nu e obsedat de metafore & feeling-uri clasice ) un zambet.
viziunea ta in alb-negru e nepretentioasa dpdv lingvistic si forta sa sta in cele doua imagini ( cea din inceput si cea din final ). iar ceea ce ai scris rezista in timp, nu-ti fa probleme in sensul asta. e o picatura de apa rece pe o suprafata supraincalzita de briz-briz-uri poetice si viziuni suprarealiste duse pana la extrem si overrated. succes mai departe

drept sa spun eu prima data am citit Cristina Vasiliu si-am intrat sa citesc. daca citeam corect numele nu intram. femeile ma fac mai curios decat barbatii :))

ce sa zic, cred ca ai nevoie de 3 shaturi de whisky de un film porcos si de-o perceptie total opusa pentru felul in care scrii.
altfel esti sortit esecului reiterand pasaje si situatii scrise acu zeci de ani de altii. aratand ca poti fi ca ei arati ca esti si la fel de batran ca ei si outdated.
te salut

am sa scot cumva, faza cu samponul.
legat de favoritisme nu nu cred c-ai comentat de aia iar daca cineva ar crede de ce ti-ar pasa tie sa nu-ti pese de ce zic altii dont worry.
si chiar daca-i site literar poti zice orice despre psiho, io-s student acolo de exemplu deci important e sa inteleg io care-am scris textul nu ceilalti:)
merci si te mai astept.

ultima strofa-i misto

textul tau fiind si-asa cam existentialist cred eu ca ar fi meritat o expunere mai concentrata si nu atat de scurta. tunul ce bubuie e un repet, o chestie simbolista daca vrei care merge interpretata. sa zicem ca asta-i una din chestiile care te poate pe ganduri in rest, textul apatizeaza cumva. parerea mea desigur

zic si eu la fel, mai bine ar fi mers unul singur la final.
ar suna mult mai ok asa.

tren, compartiment, controlor, alarma, gari, cafea, coborare. e incredibil de previzibil si plictisitor sa le aduni pe toate astea in 11 randuri. arata ca o groaznica lamentare repetitiva.

am incercat sa recit cu voce tare si ma impiedic. tie iti iese ? vorbesc de prima strofa.

\"shakin\' baby shakin\'\" are farmecul sau insa eu raman la prima strofa care mi se pare super tare.
in special
\"avem delicatețea de a nu voma, suntem
specii de vopsitori ce trăiesc
la suprafața deciziilor\"

e ca un avion cu reactie care lasa urme lungipe cer, partea asta. mai ales felul in care creezi exteriorul inainte de asta. parca-i filmul unei bobine vechi care se invarte repede in proiectoarele cinematografelor pe ditai pelicula.

maturitatea este un complex de cele mai multe ori caracterizat prin lipsa de ponderabilitate a celor din jur care-n general iti atrag atentia sa te imbraci corespunzator varstei si sa vorbesti ca atare & all that stuff.si cateodata maturitatea este momentul in care simti ca bucatica de puzzle a spontanului pe care tu o completezi are colturile cam ascutite.

dar daca are colturile cam ascutite asta nu inseamna ca nu le poti rotunji.

inainte sa te gandesti la ceea ceea ce ai devenit gandeste-te la ceea ce niciodata n-ai fost.

cu bine ;-)

uite n-ai idee cat de tare m-a intristat expresia \"melcului meu\".pentru un moment am avut senzatia ca textul este scris pentru mine, si intr-un fel inca mai cred ca este scris pentru mine.uneori sunt lucruri pe care altii le spun, si le auzim si ne gandim ca totusi am vrea sa ni le spuna altcineva decat aceste persoane...

azi e frig.. chiar ca e frig si nici n-ai idee cat de tare.

suna a britney spears

articolul asta e un rateu per total.
nici autorul nu stie exact ce sustine.prima oara ca trebuie sa regandim ideile consacratilor, apoi ca totusi nu trebuie sa ne legam de simplitatea cuvintelor care pot releva ceva \'diferit\' fata de ce era inainte.

acesta este un exemplu clar al felului in care nu trebuie scris un articol - subiectiv si cu miza personala prea mare.
un articol trebuie sa arate detasarea celui care la scris de plan, posibilitatea si polivalenta si mai ales bunavointa de a accepta mai multe viziuni in functie de cititor, ca sa-i poate raspunde.altfel, dupa stilul personal si lamentabil eu pot deja sa-mi dau seama ca raspunsul meu nu iti va placea deloc. vezi ?

din continut reiese diletantismul mai ales cand e vorba de \"scriitori\" ( desi autorul nu ne zice exact cine ar fi ei ), probabil aici ar fi prima urma de bunavointa despre care vorbeam mai sus, insa adoptata intr-un mod gresit, pentru ca lasa sa se inteleaga ca orice mana care scrie un asa-zis vers sau fragment este a unui scriitor.
un fel de \"literatura din bune intentii\" asa cum zice un coleg de-al nostru de pe site.

\"Ca sã reziste în continuare banalului, cei din generația mea se vor închina în fața celor care îi citesc\"

\"articolul\" asta e un monolog sentimental, cu caracter deprimant exploatat \'bine\' care n-are ce sa caute incadrat la articol.daca-l puneai la ganduri te intelegeam.

Orice limbaj folosesc, scriitorii spun ceea ce sunt. Cum a urca înseamnã sã te și jertfești, ei au urcat. Îndeletnicirea lor este mecanicã: grãdinãritul cuvintelor

daca nu mai conteaza limbajul, lirismul si ceea ce \"se spune\" ( pentru ca tu cam asta dai de inteles aici ) eu sincer as deveni tare confuz, as zice ca toata lumea e plina de scriitori si nu e nici un om normal.
interesanta ideea cu \"mecanica\", devreme ce arta poetica presupune spontanul in mare parte , pentru tine presupune mecanica, interesant, interesant foarte.

stii vorba aia, cu \"atunci cand zece iti spun ca esti beat mai bine te culci\" ?

\"si totusi cine esti inca nu am aflat\" e un fel de i don\'t know who you are i don\'t know where to start etc etc, din avril lavigne - nu mai stiu care melodie. e cam comercial asa, am senzatia ca-n lipsa de ceva cat de cat autentic ai bagat tocmai asta.

si mai usor cu sufletul, vorbesti prea mult despre el, la modul direct.

as putea spune atunci si eu: nicio legatura intre lupi si calea ferata.
totusi am zis sa nu

esti nostalgica aici. ultimele doua strofe au ceva scris intr-adevar intr-o nota personala, dar nu deranjanta. strofa a doua ar merge rescrisa, contine prea multe detalii (pentru mine cel putin). atmosfera de ansamblu a poemului e una linistitoare, ca un foc in miez de iarna la care te incalzesti si-ti bei ceaiul.

pentru mine e vorba de prima parte. ea reuseste sa stea cumva in picioare si te-ai puteai opri doar la ea cred. mai departe nu are rost sa continui, e deja previzibil si scris oricum un pic cam personal.