Poezie
scrisoare despre mâine
1 min lectură·
Mediu
orașul zace ca un urs bătrân. din când în când,
viscolul se trezește și face piruete
prin nervii mei întinși. o ambulanță
taie liniștea, golul din urma ei
rămâne să mă doară asemeni unui membru amputat.
fac ordine prin rafturi. de nu știu unde cad
două cărți, cu zgomot de crengi frânte
s-a pus praful pe ele, le scutur și citesc
Iarna vrajbei noastre, Fructele mâniei –
mi se usucă zâmbetul pe buze, alerg să aprind
toate luminile.
în orice poezie scrisă pentru tine
(dar tu nu le-ai citit niciodată),
e vorba de-o femeie ce-a tăcut până când
ridul de pe frunte s-a adâncit în forma
unui semn inutil de-ntrebare.
mai are câteva. unul ca un fruct pârguit,
altul seamănă cu o floare de gheață.
acum scriu despre mâine. în grabă, tremurând.
suflu în pumni, mi-s reci ca de mort
și s-ar putea să nu îmi ajungă
cerneala.
053.885
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “scrisoare despre mâine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/14000070/scrisoare-despre-maineComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SDSDsilviu dachin✓cred ca face parte din categoria "poezie de cameră", un fel de mijloc de transport spre lumea pe care o pictezi atât de bine în câteva cuvinte... Mulțam și îți doresc cerneală nu multă, doar atât cât e nevoie să spui... tot?! Viață faină!
0
LNCreezi o atmosferă nostalgică pe tot parcursul poemului, versurile tale induc o stare de lehamite și totodată de reflecție asupra a ceva nedefinit. Am vrut să scot în evidență cîteva versuri dar ele nu se pot dezlipi din strofă poemul e unitar și rotund.
Totuși, cu speranța că nu măcelăresc poezia, voi sublinia:
"cad două cărți, cu zgomot de crengi frânte"
"ridul de pe frunte s-a adâncit în forma
unui semn inutil de-ntrebare"
cu plăcerea lecturii,
al 101-lea cititor
anton
Totuși, cu speranța că nu măcelăresc poezia, voi sublinia:
"cad două cărți, cu zgomot de crengi frânte"
"ridul de pe frunte s-a adâncit în forma
unui semn inutil de-ntrebare"
cu plăcerea lecturii,
al 101-lea cititor
anton
0
ALSilviu, „poezie de cameră”, spui... :)
zâmbesc (verde) fiindcă nu mi-ar fi trecut prin minte să o cataloghez astfel... sau altfel. dar ai dreptate, i se potrivește.
mulțumesc și mă bucur să aflu că încă mai zăbovești prin poeziile mele.
Liviu Nanu, încântată de vizita ta! :)
rară, dar cu atât mai valoroasă.
zâmbesc (verde) fiindcă nu mi-ar fi trecut prin minte să o cataloghez astfel... sau altfel. dar ai dreptate, i se potrivește.
mulțumesc și mă bucur să aflu că încă mai zăbovești prin poeziile mele.
Liviu Nanu, încântată de vizita ta! :)
rară, dar cu atât mai valoroasă.
0
CTesti nostalgica aici. ultimele doua strofe au ceva scris intr-adevar intr-o nota personala, dar nu deranjanta. strofa a doua ar merge rescrisa, contine prea multe detalii (pentru mine cel putin). atmosfera de ansamblu a poemului e una linistitoare, ca un foc in miez de iarna la care te incalzesti si-ti bei ceaiul.
0
ALsurprinzătoare oprirea ta aici (eu aproape uitasem de poezia asta), și-ți mulțumesc.
să rescriu strofa a doua, spui... problema e că nu prea știu cum - ai dreptate, e un text mai „personal” și a trecut (l-am trecut) deja printr-o epurare acerbă. cine știe, poate mai încolo.
iar nostalgia... fir-ar să fie, sunt într-un război continuu cu ea, și mereu ea câștigă. :)
să rescriu strofa a doua, spui... problema e că nu prea știu cum - ai dreptate, e un text mai „personal” și a trecut (l-am trecut) deja printr-o epurare acerbă. cine știe, poate mai încolo.
iar nostalgia... fir-ar să fie, sunt într-un război continuu cu ea, și mereu ea câștigă. :)
0