Claudiu Tosa

Buna ziua. Imaginatia se dezvolta de la an la an sau de la o clipa la cealalta? E important sa elucidati acest mister intrucat nu este clar, intre ani ramanem talambi si inaltarea noastra dureaza doar o clipa, cand pocneste sampania noaptea pe 31 decembrie, sau ne aflam intr-un proces de dezvoltare continua? Am retinut ca imaginatia, dupa parerea dumneavoastra, este inrudita cu inventivitatea. Dupa parerea mea insa si cu invectivitatea.

confirm, e mai bine, dar nu extraordinar.

Nu se intelege pe cine tai, vrei sa tai sabia cu sabia sau coada de cometa cu sabia? E un feminin deci nu poate fi vorba decat de sabie sau de cometa. Sau ai omis ceva? E nefericita exprimarea.

In strofa trei e o contradictie (pentru mine). Ma asteptam ca daca dai intunericul la o parte sa dispara, nu sa o cuprinda pe ea, altfel de ce il mai dai la o parte? Pare un rationament incomplet / sau o simbolistica incompleta. Ma rog, eu nu reusesc sa patrund mai mult.

Stanica Ilie Viorel, tu ce parere ai?

N-ai pentru ce. Pentru tine, oricând!

„dar a fost construită
pe locul meu de joacă, practic peste copilărie”

Explicatia „practic peste copilarie” este o stangacie obosita. Se subintelege. Ai ajuns sa iti explici poeziile direct in poezie

- De ce nu ca intr-un supermarket, sau ca in cladirea ANAF?
- De unde le cad cutitele?
- De ce tremura barmanul?
- Comparatia iubirii cu alcoolul e mega expirata.
- Cum adica vulcanii, gheizerele si universul stiu tot ce-a fost? Pai ultimele doua fac parte oricum din univers, deci se prezuma ca tot ce misca stie ce-a fost. Doar ca si eu fac parte din univers si eu unul nu stiu ce-a fost, deci de ce minti?
- Cerul care se drogheaza cu pamantul e la fel de facil ca laba in fata unui film porno.
- De ce kamceatka si nu Plevnei, El Dorado, Roman sau Bacau?

Nu știu ce e mai deranjant: lingușeala fără fond, de tip PCR, distribuită obsesiv sub pretextul unei opinii lucide, sau aluzia stângace și mizerabilă la doctoratul lui Bogdan. Ionuț, e a doua oară în câteva zile când nu reziști tentației de a te lua de studiile lui Bogdan - de data asta ai încercat să fii mai subtil. E aproape delicios să urmărești cum îți joci, obsesiv, rolul celui care vrea toată atenția și pretinde că deține mereu adevărul.

master, doctorat, sau ce-o fi fost, cui îi pasă? Crede-mă, orice doctorat sau post-doctorat chiar, pălește în fața paginii tale de Wikipedia! Așa cum numele lui Ronaldo apărea în 96 pe cutiile de lapte Parmalat și al tău ar trebui să apară pe toate cutiile de lapte praf pentru bebeluși. Mâine, poimâine, o să aud că ți-ai printat toată pagina aia cu premii și volume, și, într-un parteneriat istoric cu Elon Musk, ai trimis-o în spațiu, în speranța că măcar o altă civilizație o să fie impresionată - dacă și-așa cei de pe pământ nu sunt vrednici să îți recunoască talentul.

Ce petardă de comentariu ai reușit să scrii. Bogdan nu s-a lăudat vreodată cu vreun master prin străinătate; tot ce a făcut a fost să le bată obrazul celor care își flutură nimicurile (așa cum faci și tu), spunând că și-ar putea aroga și el astfel de merite, dar preferă să nu coboare la nivelul ăsta. Caragea, poți fi dat afară de o sută de ori și te poți întoarce aici tot de o sută de ori, nu te vei schimba niciodată. Suferi fix de același egocentrism ca și Leo, doar că ești mult mai agresiv și mai infantil ca el. Și spre diferență de el ești obsedat să îți vezi numele pe toate gardurile.

Dacă ar fi după tine, site-ul ăsta ar trebui să fie o cooperativă comunistă, condusă după un plan cincinal literar, cu norme stricte și pedepse exemplare pentru cine nu se supune politicii estetice dictate de tine. Ideal, oricine nu se comportă așa cum visezi tu noaptea ar trebui trimis într-un mic experiment de reeducare gen Pitești. Ai niște viziuni rigide, cu pretenții de principii absolute, dar care sunt doar prejudecăți personale împachetate frumos în ambalajul „binelui comun”. Au mai fost și alții ca tine care visau la un club exclusivist al scriitorilor certificați, cu dosar de autor complet și publicat, unde fiecare comentariu să vină obligatoriu din partea unui membru USR, cu minimum un volum la activ și poză pe copertă. Doar că poezie.ro nu e Academia Română, ci doar o reflexie fidelă, cu bune și rele, a societății în care trăim. Un loc imperfect, uman, simplu și liber. Știu că te frustrează că nu e așa cum vrei tu, că nu poți controla cine scrie și cine comentează, că “incompetenții” și “anonimii” nu dispar după voia ta. Dar dacă e atât de rău aici și nu poți dormi de supărare, fă-ți propriul site. Înregistrează un domeniu, plătește hosting, pune-ți reguli stricte și invită doar elitele literare aprobate personal. Fă un club privat unde poți să aplici criteriile tale rigide fără să îți mai consumi nervii aici. Nu îți mai irosi zelul mesianic încercând să “salvezi” niște oameni care n-au cerut să fie salvați. Nici măcar Iisus nu a obligat pe cineva să fie mântuit cu forța, dar tu insiști. Așa că fă o faptă bună, bunul meu prieten, ieși din bula asta și investește-ți energia unde chiar poate schimba ceva. Că până la urmă, poate nu poezie.ro are nevoie de salvare, ci tu ai nevoie să te eliberezi de iluzia că poți controla o lume care nu vrea să fie controlată. Desprinde-te de iluzia că poți rescrie după voia ta o lume care nu cere corecturi și, în felul ei, funcționează perfect în imperfecțiunea ei.

Stănel, văd că ești mare amator de gaslighting iar pe deasupra ai impresia că ți se cuvine să mai pui și pumnul în gură oamenilor. Adică vii, arunci un hoit împuțit pe masă denumit „DACĂ se continuă astfel, cu atâta lipsă de competență”, fara să fii specific, apoi ne ameninți să nu cumva să te întrebăm mai mult. Azvârli o jignire în așa fel încât toată lumea să se simtă vizată, pe urma te retragi sub pretextul că tu ești principial. Ne poți scuti de pasiv-agresivitatea asta obosită fie făcând liniște în clasă, fie exprimându-te clar, cu subiect și predicat, despre cine sunt incompetenții.

prin abstinență

Verbul a avea rost cere prepoziția pentru atunci când e vorba de folosul cuiva — nu funcționează cu dativul sec, cum e membrilor comentatori. Nu știu ce e mai rău, complexul mesianic al lui Leo sau sifilisul gramatical de care suferă unii.

Îți maschezi condescendența sub forma unei intenții de dialog. Faptul că scrii de 20 de ani nu e un titlu nobiliar. E timp trecut, nu dovada unei autorități de necontestat. Asta dacă nu cumva ai brevetat ceva ce a impactat economia, industria sau altceva la nivel mondial în timpul ăsta. În rest, să nu confundăm urcatul pe deal cu nevoia de panoramă (era să spun panaramă). Uneori, pur și simplu nu e nevoie să urci deloc, ca să vezi clar. În altă ordine de idei, mă bucur că ai ajuns astronaut, pentru că în mod clar ești cu mult deasupra înălțimii dealurilor. Însă eu unul mă simt foarte bine aici, cu picioarele pe pământ. Presupun că știi că, pe măsură ce plutești mai mult prin spațiu, printre stele, începi încet-încet să pierzi contactul cu lumea, nu? Cât despre planul înclinat... depinde de perspectivă sau, mai precis, de sistemul valoric în care lucrezi. E ca în matematică: în mulțimea numerelor naturale nu există nimic sub zero, în vreme ce în cea reală apar și negativele, și infinitul, și limitele, și discontinuitățile. Ei bine, sistemul meu valoric nu recunoaște nici urcatul și nici coborâtul, Leo, dar admit existența proprietăților de genul ăsta în alte sisteme - pe care de altfel le evit pentru că mi-l evocă pe Guță, Adrian Copilul Minune, Ștefan de la Bărbulești și restul.

Leo trăiește într-un solilocviu grandilocvent, în care fiecare părere a sa devine, prin voință proprie, moment fondator al unei epoci. Se victimizează cu un rafinament aproape baroc, o subtilitate a suferinței în care fiecare neînțelegere devine dovada unei superiorități spirituale neînțelese de gloate. El nu comunică cu noi ci proclamă. Așa că așteaptă validare pentru banalități și se ofensează dacă nu primește ovații în picioare pentru că și-a dat cu părerea și i se pare că toată lumea conspiră împotriva geniului său latent, în vreme ce profund rănit dar nobil, se refugiază în contemplarea unei forme intime de heraldică interioară. Nu e vorba de deparazitare. Cred că are mai degrabă legătură cu opoziția dintre Soarele în Berbec și Pluto în Vărsător care încă mai durează până pe 28 martie. Numai Dumnezeu sau mai degrabă Urania știe ce ne așteaptă după. Propun deci să punem mână de la mână și să cumpărăm o tablă Ouija pentru a ne conecta cu lumi de noi încă neștiute și să aflăm ce ni se pregătește. Altfel, riscăm să ne trezim cu Leo metamorfozat, sufletește și fizic, într-un fel de Sméagol, care ne va urmări prin beznele subconștientului colectiv, încercând să ne smulgă ceva ce nu îi aparține: dreptul nostru de a nu fi de acord cu el.

Leo, se spune că Mina Minovici, înainte să închine steagul, ar fi zis: un cadavru spune o mie de cuvinte, dar toate în latină. A te face înțeles nu e totuna cu a fi înțeles. Poezia este. Atât. Orice ai adăuga după, otrăvește adevărul.

Comentariul lui Leo se dorește un fel de fenomen Maglavit care însă e cel mult un maglavais.

Leo, pentru mine, între cineva care plagiază texte și cineva care postează comentarii care nu îi aparțin nu e nicio diferență. Ce ai postat mai sus e generat cu AI.

A venit primăvara, de ce nu ieși mai bine afară să culegi ghiocei și să te relaxezi? Oxigenarea creierului e esențială împreună cu dezmorțirea oaselor. De fapt, mai ai oase? Că de la cât stai acolo în fața calculatorului inventând și generând drame, mi-e teamă că te-ai atrofiat cu totul. Mâine-poimâine o să vrea omul să te scoată la o bere și în locul tău va apărea o euglenă sau o amibă.

Leo, să-i spui Iuliei „te ia valul la scris” e echivalentul literar al frazei „ești drăguță... când taci”. Totuși, ai avut grijă să pui o fundiță pe toată treaba cu „îți spun asta ca semn că se poate discuta cu mine la o adică.” Deci, dacă iei un cuțit la dans, îl duci și la masa de comunicare, să se înțeleagă clar că totul e dialog, dar cu gloanțe oarbe. Cat despre „sine” - el e ocupat în psihanaliză, stă la coadă la Jung, iar „sieși” e doar o formă poetică mai cu rimel pe gene. Dar nu te îngrijora, avem antidot: se numește libertate artistică. Poate ai auzit de ea. Dacă nu, o găsești între gramatică și creativitate în dicționarul unei epoci post-cuminți. Revolta cu aer de dizident persecutat așadar nu e necesară. În rest, îmi datorezi o cafea, că pe asta am vărsat-o pe birou în timp ce mișcam mouseul încercând să deslușesc care e de fapt problema ta cu textul și ce dorești să transmiți.

Teleologic, diferența dintre Iisus și Mao Zedong este că primul a propovăduit o mântuire transcendentă, în timp ce al doilea a urmărit o revoluție imanentă. Unul a sacrificat lumea pentru suflete, celălalt a sacrificat suflete pentru lume.

Mai pe înțelesul tău, vii și hărțuiești conducerea site-ului pe toate canalele de comunicare posibile un an de zile, non-stop, ca să fii reprimit, pentru că tu vrei doar să „contribui” la revigorarea site-ului propovăduind binele necondiționat. Ești reprimit la propriile insistențe, iar la scurt timp după, scoți ochii fix celor care te-au reprimit, pe motiv că tu le-ai oferit sute de comentarii, iar ei sunt nerecunoscători. De parcă ei te-ar fi hărțuit să revii și să scrii, nu invers. Binele este un gest total dezinteresat, ori ceea ce faci tu are la bază strict validarea socială absolută, pe care o aștepți de la primul până la ultimul membru, inclusiv stafful editorial și administrativ. Deseori cu prețul punerii pumnului în gură. Nimeni nu îți datorează absolut nimic, nici eu și nici alții. Nu poți face vinovați și responsabili pe ceilalți pentru rezultatul unui act de voință proprie, mai ales când susții că e total dezinteresat.

Ionuț Nădragea, păcăliciule, aștept și lingăul de serviciu de la Blaj să apară pe aici - că de ăla de la Tulcea te-ai scuturat între timp.