Claudiu Tosa
Verificat@claudiu-tosa
„hell to the liars, here`s to you and me”
in alta ordine de idei sa stii ca nu e bine sa punem pe seama neputinteti lumii de-a intelege anumite actiuni de ale noastre.
o chestie care m-a facut curios a fost
\"Astăzi cotidianul și-a lăsat amprenta chiar mai adânc decât noi unul în celălalt,\"
si asta din cauza ca-i singura bucata care ar putea fi pastrata, cu care ai putea incepe un text nou, intr-o maniera mai descriptiva putin, minimalista putin, mai curajoasa. in rest esti suprarealista, profunda prin cuvinte/formulari mari/pretioase. cred ca-ti lipseste curajul sau daca nu iti lipseste, e vorba de experienta atunci ceea ce inseamna c-ar fi bine sa citesti putina proza noua.
Pe textul:
„Lutul tăcerilor" de Miriam Cihodariu
iguanele si pasul ala prea-s cazute asa de nicaieri si-s prea statice. nu se leaga nici la figurat nici la propriu cu nimic.
ce mi-a placut a fost zmeul de nisip desirat de copil. pe chestia asta as scrie o alta poezie. dar in rest nu mi-a placut deloc; suna si cam personal ce-i drept.
Pe textul:
„Misterul Nelegiuirii" de carmen mihaela visalon
imi lasa o foarte usoara senzatie de proza (dar asta e un lucru bun)
similara un pic (ca sentiment) cu cateva pasaje ale lui Horia Badescu
din Zborul gastei salbatice. imi place foarte mult finalul poemului tau,
pica asemenea unei inaltimi intr-un triunghi isoscel, echilibrand intreaga
atmosfera. de fapt, poemul tau e un fel de trailer atat de bine facut
incat nu mai e nevoie de film in sine, pentru ca-ti permite sa ti-l imaginezi.
Pe textul:
„camera obscura" de Veronica Văleanu
poezia e foarte in regula pana la ultimul vers din penultima strofa, care si el ar fi foarte ok daca nu ar aparea acel 'poet lup' (care-mi aduce aminte de cum scrie Calin Samarghitan in biografia lui ca numele lui in celtica inseamna lup tanar, hau-hauuuu).
si ultima strofa mi se pare ok doar ca finalul ei mi se pare usor fortat in raport cu restul poemului.
Pe textul:
„Deshumarea sufletului " de ungureanu dorina
am privit retrospectiv la anii de liceu si am ajuns la o concluzie similara. ei si nu doar la concluzii de acest gen, dar mi-e teama ca nu pot scrie restul aici.
Pe textul:
„Ani de liceu" de Goea Maria Daniela
Pe textul:
„dragostea" de Claudiu Tosa
Spun asta pentru ca primele 2 strofe mi-au placut foarte mult dar in ultimele doua eu cred ca te-ai pierdut.Prea ai tinut-o cu \"lumina\", \"cap\", \"ochi\", forma care indeparteaza consecvent de substanta poeziei si care da senzatia de joaca pe-o pagina a unui copil de clasa a opta.
Ar fi pacat sa ramana asa textul.
Pe textul:
„Partea III (Prima lumină a ochiului când iubești)" de Beatrice Zornek Claudia
Pe textul:
„camera obscura" de Veronica Văleanu
Pe textul:
„vată de zahăr" de Cristian Munteanu
Pe textul:
„camera 109 miroase a sex" de sorin despoT
chestia e ca-s cam identice textele, al tau cu al meu ;))
chiar il postasem mi se pare, dar il retrasesem pe urma.
oricum eu mi-am retras toate 100+ texte cate aveam inainte.
dar de ceva vreme m-am suparat si iar am inceput sa postez, ce-i drept cam altfel ;))
Pe textul:
„Arpegii cu stele si flori" de Adriana Marilena Stroilescu
astfel, intr-un exercitiu cu caracter experimental putem inlocui \"poem\" cu: nuvela, articol, eseu, scenariu, etc, iar rezultatul ar fi acelasi, atat la nivel senzitiv cat si structural. practic, autorul nu ne transmite nimic. eventual o gaselnita expresiva cu pretentie de arta.
ar fi un joc simpatic de cuvinte - care ar putea transmite inteligenta si ceva spirit critic prematur - daca ar fi scris de catre un copil. aici insa nu este cazul.
din punctul meu de vedere, e o \"personificare\" atat de facila incat ar dezamagi si un pusti de liceu cu un minim de cultura literara.
Pe textul:
„Dimineața poemului" de marlena braester
\"Cerul aruncă cu păpădii în mine
nu am atâția ochi să le mângâi ascultarea
totuși spune-mi
că au să-ți crească din transparentele degete
cununi galbene
galbene ca așteptarea îndragostiților adormiți
în formă de semilună\"
E strofa care mi-a placut cel mai mult.
Felicitari si multumesc pentru lectura deosebita.
Pe textul:
„Albedo" de Lavinia Micula
\"Mangaierea\" tese usa \"inimii ferecate\" iar tu, \"stanca\" ce a prins aripi, \"ingerul\", \"bate\" in \"usa\" noptii \"cersind iubirea ta in soapta\".
Ai accentuat finalul prin antiteza antonimelor \"alb\" si \"negru\" pe \"talpa dorului\".
Felicitari pentru o poezie reusita.Desi nu am scris haiku pana acum dar am citit cate ceva si am si eu niste incercari eu spun ca textul tau e mai mult decat o incercare :)
Pe textul:
„Încercări" de Maria Prochipiuc
Pana acum nu am comentat nimic, m-am multumit cu cititul insa textul zic eu, nu merita lasat sa treaca \"neobservat\".
Poezia ta debuteaza cu antiteza inceputului greu/simplu care aspira la o conceptie poetica des intalnita ( \"incepe simplu: este\" ) negand pe \"a fost\" si \"va fi\".Se pune accent pe prezent, iar negarea trecutului si-a viitorului fac sensul verbului \"a fi\" singular ( prezentul ) ; \"nu zi nici dincolo/nici peste\" la fel sugereaza actiunea prezentului, momentul desfasurarii actiunii mutandu-se exact in clipa de fata, dand senzatia povestii ce se deruleaza acum, pe loc, ce nu poate fi povestita pentru ca nici macar nu a fost traita.
\"ia un fular/ia și manusi/imbracă-te mai gros/și când te strig șoptește :/acuși ! acuși !\" - ceea ce urmeaza dupa cele doua puncte nu face decat sa traga un contur si mai gros asupra timpului, finisat de \"mai ai rabdare\" si continuand cu o abundenta de antiteze ce creste in intensitate si expresivitate ( iarna/vara, ziua/seara );
\"Plecăm la joacă/fără ceas/doar dupa frig mai știm cit a ramas/putem să stăm cât vrem/afară/o zi/o iarnă/sau o vară
o oră sau un anotimp/\" - aceasta parte ma duce cu gandul la una din Utopiile tale despre timp.Nu e nevoie de ceas in joaca copilareasca; copilaria inseamna egoismul ( in sens pozitiv - necunoastere, cufundare in placutul primordial intalnit pentru prima data ) placut al jocului si-al propriului univers, evocandu-se obisnuitul obicei al copiilor de-a intra in casa fie cand se insereaza fie cand se face frig sau simt ca e tarziu.Aici se alterneaza prezentul cu bucla singularitatii universului copilariei care nu doar aminteste ci exprima o imagine vizuala - \"să știu cind sa îmi schimb/in auriu sau verde/Sania\"
\"Povestea curge inainte\" - indraznesc sa afirm ca in prima faza am avut impresia ca acel \"inainte\" e in plus, dar asta s-ar fi intamplat doar intr-o proza reala sau intr-o poezie cu tipic realist.Aici e altceva, se poate intampla si altfel decat \"inainte\", deci dupa parerea mea e in regula :)
\"fără paji\" - iata cum sunt smulse limitele timpului
\"doar cu beteală/roșie’n obraji/cu bulgări de zăpadă/
cu miros de fum/cu derdeluș pe stradă/și copii pe drum\"
- cheia acestui sir este chiar primul cuvant ( \"doar\" ); caracterizeaza restul ca fiind \"minim\" si in antiteza cu acele limite smulse, dar beteala si celelalte expresii de fapt insufla posibilitatea eternului dintr-o senzatie chiar si de scurta durata.Daca viata unui om e masurabila, senzatiile nu pot fi astfel, eu cel putin asta inteleg si simt.
\"Doar la colinde/să luăm aminte\" - un proverb spune ca haina nu face pe om, dar as putea afirma cu certitudine ca obiceiurile ( fiind vorba de traditie ) il fac \"om\" intr-o masura destul de mare.
\"ca nu cumva sa plece/un copil din zece/fără nuci si mere\"
- se evidentiaza sacralitatea traditiei, in cuvinte simple aparent peste care se poate trece repede in lectura insa care dau un inteles instinctual continuarii textului si-i insufla fluiditate.
Poezia se incheie evocand o rugaminte, as spune cu nota nostalgica si trista, care pe fondul a ceea ce e inainte ma poarta cu gandul la \"Fetita cu chibrituri\".Prin ea se doreste sublinierea si reliefarea faptului ca toti trebuie sa primeasca ceva de sarbatori.
Poemul tau e ca un nor fara timp, ce ploua cu doua franturi inghetate \"a fost\"/\"va fi\".Se spune ca miscarea produce timp si pentru a nu ma contrazice spunand asta afirm ca \"miscarea\" norului tau si tot ceea ce el intampla se produce paralel fata de timp.
Cu toata admiratia,
unu
Pe textul:
„Poveste de iarnă" de Radu Tudor Ciornei
Pe textul:
„Scrisoare despre amiaza duminicii" de Călin Sămărghițan
textul are primele 2 strofe foarte reusite. imi plac foarte mult. credeam insa ca va continua altfel, cred ca dupa primele 2 strofe devine un pic prea descriptiv si personal. oricum eu pastrez cu mine cele 2 strofe, pentru ca merita.
Pe textul:
„sabaca" de Leonard Ancuta
n-am intalnit nimic suparator, e un text fluid, asa cum zicea cineva plin de cotidian dar asta nu face rau cu nimic, plin de dragoste in acelasi timp siiiii sa zicem ceva gelozie pe tipii aia care claxoneaza. wa! dar daca dai de unu care sta cu ochii numai in tzatzele ei ? ce faci ?
p.s: bani/vise tot o canta lumea si nu iese deloc ca-i destul de pretentios. tie ti-a iesit tocmai pentru ca subiectul nu era bani/vise, ci \'altu\'/
Pe textul:
„cineva toarnă acuarele în țevi" de sorin despoT
Recomandatsi daca stau bine sa ma gandesc totusi tu ai facut rugby sau inca mai faci. si la cati te-or fi calcat pe cap la gramezi nici tu nu mai stii pe ce lume traiesti.
Pe textul:
„- Omul -" de hose pablo
Pe textul:
„despre odihna fetei celei mici a lui Iov" de mihai amaradia
