Poveste de iarnă

O poveste (oare?) in spiritul Craciunului, care m-a impresionat, indeosebi ultima parte. Multumesc Radu, o asteptam.

~ Numai bine, spiritul Craciunului fie cu tine! ~

Mi-e dor de o \"Poveste de iarna\"...\"cu cerbi cu brazi\"...
Mi-au placut foarte mult aceste versuri, aceasta poveste atat de reusita.
Complimente!

,,E atât de greu sa-ncepi...’’? Nu , e chiar foarte simplu: primți cu colinda?
Eu vin așa și încep să colind la geamul tău... al lui... E vremea colindelor, e timpul bucuriei... Vine Craciun cel bătrânu... și el vine tot mereu... Noi umblăm și colindăm...florile dalbe... sculați boieri!
La mulți ani noi vă urăm...

Radu, vad ca fac ce fac si mereu sfarsesc prin a ajunge la cate un text de-al tau :)
Pana acum nu am comentat nimic, m-am multumit cu cititul insa textul zic eu, nu merita lasat sa treaca \"neobservat\".

Poezia ta debuteaza cu antiteza inceputului greu/simplu care aspira la o conceptie poetica des intalnita ( \"incepe simplu: este\" ) negand pe \"a fost\" si \"va fi\".Se pune accent pe prezent, iar negarea trecutului si-a viitorului fac sensul verbului \"a fi\" singular ( prezentul ) ; \"nu zi nici dincolo/nici peste\" la fel sugereaza actiunea prezentului, momentul desfasurarii actiunii mutandu-se exact in clipa de fata, dand senzatia povestii ce se deruleaza acum, pe loc, ce nu poate fi povestita pentru ca nici macar nu a fost traita.

\"ia un fular/ia și manusi/imbracă-te mai gros/și când te strig șoptește :/acuși ! acuși !\" - ceea ce urmeaza dupa cele doua puncte nu face decat sa traga un contur si mai gros asupra timpului, finisat de \"mai ai rabdare\" si continuand cu o abundenta de antiteze ce creste in intensitate si expresivitate ( iarna/vara, ziua/seara );

\"Plecăm la joacă/fără ceas/doar dupa frig mai știm cit a ramas/putem să stăm cât vrem/afară/o zi/o iarnă/sau o vară
o oră sau un anotimp/\" - aceasta parte ma duce cu gandul la una din Utopiile tale despre timp.Nu e nevoie de ceas in joaca copilareasca; copilaria inseamna egoismul ( in sens pozitiv - necunoastere, cufundare in placutul primordial intalnit pentru prima data ) placut al jocului si-al propriului univers, evocandu-se obisnuitul obicei al copiilor de-a intra in casa fie cand se insereaza fie cand se face frig sau simt ca e tarziu.Aici se alterneaza prezentul cu bucla singularitatii universului copilariei care nu doar aminteste ci exprima o imagine vizuala - \"să știu cind sa îmi schimb/in auriu sau verde/Sania\"

\"Povestea curge inainte\" - indraznesc sa afirm ca in prima faza am avut impresia ca acel \"inainte\" e in plus, dar asta s-ar fi intamplat doar intr-o proza reala sau intr-o poezie cu tipic realist.Aici e altceva, se poate intampla si altfel decat \"inainte\", deci dupa parerea mea e in regula :)

\"fără paji\" - iata cum sunt smulse limitele timpului

\"doar cu beteală/roșie’n obraji/cu bulgări de zăpadă/
cu miros de fum/cu derdeluș pe stradă/și copii pe drum\"
- cheia acestui sir este chiar primul cuvant ( \"doar\" ); caracterizeaza restul ca fiind \"minim\" si in antiteza cu acele limite smulse, dar beteala si celelalte expresii de fapt insufla posibilitatea eternului dintr-o senzatie chiar si de scurta durata.Daca viata unui om e masurabila, senzatiile nu pot fi astfel, eu cel putin asta inteleg si simt.

\"Doar la colinde/să luăm aminte\" - un proverb spune ca haina nu face pe om, dar as putea afirma cu certitudine ca obiceiurile ( fiind vorba de traditie ) il fac \"om\" intr-o masura destul de mare.

\"ca nu cumva sa plece/un copil din zece/fără nuci si mere\"
- se evidentiaza sacralitatea traditiei, in cuvinte simple aparent peste care se poate trece repede in lectura insa care dau un inteles instinctual continuarii textului si-i insufla fluiditate.

Poezia se incheie evocand o rugaminte, as spune cu nota nostalgica si trista, care pe fondul a ceea ce e inainte ma poarta cu gandul la \"Fetita cu chibrituri\".Prin ea se doreste sublinierea si reliefarea faptului ca toti trebuie sa primeasca ceva de sarbatori.

Poemul tau e ca un nor fara timp, ce ploua cu doua franturi inghetate \"a fost\"/\"va fi\".Se spune ca miscarea produce timp si pentru a nu ma contrazice spunand asta afirm ca \"miscarea\" norului tau si tot ceea ce el intampla se produce paralel fata de timp.

Cu toata admiratia,

unu

Sunt obosita si nedormita. Proabil asta e motivul pentru care mi-a sarit o lacrima la ultimele versuri. E atat de dulce poemul! Atat de sincer, atat de curat, atat de jucaus...! Are miros de copilarie. Cred ca asta spune tot. Pentru mine copilaria este o utopie, mi-e un dor nebun de ea. Mi-ai dat putin din ea si iti multumesc din suflet pentru asta!:)

Salut, esti minunat! Mi-a fost dor de o asemenea povestioara, sa i-o citesti si fetitei tale cand va fi mai mare, mie mi se pare frumoasa, produce implicit un zambet si o lacrima.