De plângi va trebui reconsolidat interiorul tău
Și nu-mi vine a crede că nu este o risipă de
Atenție din partea mea...
Așa că nu aș vrea să plângi...
Deja investesc în niște consolidări de
mi-s dragi norii, mi-e drag cerul în care mă proiectez ca o promisiune andaluză ce sunt,
respir, beau, mănânc, vorbesc, turui,
mi-s dragi norii, mi-e drag pământul în care
se va odihni
fur ca ultimul ordinar de hoț
din meteorica frumusețe a florilor tale,
doar tu știi cel mai bine că îndes în ascuns
cu privirea în desaga memoriei infinit de finite
amintirea tuturor
Avem nevoie de dragoste: de dragostea aproapelui,
De dragostea sinelui,
de dragostea cuvântului.
Ceratele cuvinte aduse dintre spini și durere arsă
De mult nu le respiri ?
Te dăruiește în
Cochilii de melci
se purtau pe cărare, melci
întrebau: unde mergi ?
Hai în ogradă, este
un câine care latră,
vino tu cu noi, noi
suntem melci, uită-te
pe unde mergi.
Un melc întreb: ce
Mănunchi de adevăruri și șoapte debile
Se contopesc în mersul tău, copile,
De vei dori vreun rău albei flori anume,
Te voi preschimba în pulbere de grâne.
Te voi lovi, netrebnic ucenic,
Devreme se culeg întrebările zilei,
Tăcerea fiind întrebarea copilului
Ce învață sunetele și graiul...
Ne devegetalizăm, ne decoralizăm,
Ne ștergem karma, ne afundăm,
Ne aruncăm în
Ramuri și frunze, verde gălbui,
Fire de lumină cernute de crengi,
Fire de iarbă ce-acoperă ochii
Și frunze moarte ce-ngroapă genunchii,
Ramuri calcinate și frunze dantelate,
cernute de
Te ud cu lacrimi și frunza ți-o sărut...
Iubite trandafire japonez cărunt,
Eu am să plec și poate-am să te uit,
Nu știu de cineva te va uda sau
frunzele uscate din ramuri le va curăța.
Nu
Din nori de plapumă vom strânge
Atâtea lacrimi cât să plângem,
Atâtea bucurii de-ncondeiat
Câte nu vom avea în amintire niciodat.
Nu-mi amintesc, eu am uitat:
Căderea lunii în lacul
1. CURIOZITATE
Cel ce reține, treaz, vrea să vadă
lespezile scărilor peste care treci,
pentru că tu chiar pleci.
Închisă fire.
Luna aprinde contururi de râuri.
- Să povestești ce amintire
1. Simbolurile ospeției stau părtașe.
Omul era trist. Părul cărunt din cauza murdăriei
de ipsos alunecase pe ochi. Ochii sunt și ei distruși.
(Rostul simțurilor lui este de a se așterne în
Mă leg pe fire de nisip că...
Dragostea n-o s-o trimit în plic,
La post-restant, pe mai târziu,
Și-am s-o disec de vie,
Smulsă din colivie,
Auto-suficientă să ne fie,
c-am s-o pândesc să
Miresmele de pâine dimineața
Ne scoală odată cu roua transpirației
Brutarilor, cireșele pe platouri
Și sucul de portocale ne îmbie,
Ca setea stoarsă să ne fie.
Cobori din bunăstare în
Am dedus că înecase
luna,
vinovata,
fântâna;
praf de argint se face rouă.
Aplecându-mă să cert,
apele ei se tulburară,
oglindind mânia zilei:
nevinovată rază fugară.
Căci gemetele
te stâncești pe lângă mine, munte, retrase
sunt chipurile tale de viață vegetală parfumată,
incantații de nuanțe de clorofilă, clipe de flori
îmbătătoare, clipe de flori
Dureri nodale, clipe nodale !
Te slujesc dimineață, servindu-ți cafeaua,
pe care o vărs preț de picături să-ți ostoiască
setea, dimineață de dimineață, pe aragaz îți
închin picături de cafea
Sunt surdul care se închină la Zidul plângerii
subjugat de tăcere, dar clipele amețite de
beția vitezei unidirecționale le-aud ca
fâșâitul unui bolid desprins de șosea, plutind
nefiresc,
Mi-am amintit de clipa diasporeană,
Nici tristă, nici rece, ci jilavă
Și-am înțeles că s-a înstrăinat
Þinutul zâmbetelor când am văzut
Că afară plouă înnorat.
Șșșștttt, nu mai vorbiți,
Recunosc, mie îmi place munca: mă uit atât de intens la alții cum muncesc încât am schimbat de trei ori dioptriile la ochelari. Și sunt un om căruia nu îi place să stea defel: toate scaunele de aici
1. Introducere: necesitatea derivată din elaborarea culturală; germinarea transformărilor macro-sociale și individuale
Necesitatile pot fi definite ca fiind derivate dintr-un proces de
coaja de salcie vindecă toate,
și sentimente prea curate
și inteligențe predefinite,
dar necurate...
le vindecă de miezul cel rău
și le îndrumă spre Dumnezeu...
coaja de salcie
CD