Poezie
Candele și remușcări
1 min lectură·
Mediu
Vă cuvântez, eu, ne-profetul.
Ardeți pământ, strigați-vă fericirea
Că ați chelit un munte de pădurea de aur,
n-auziți sfâșietoarele gemete de moarte
dinspre trunchiurile agonizante,
ridicați vălătuci de nori negrii arși,
ucideți sălbăticiunile timide cu gesturi
și nerăbdare ... sportivă,
clorăm, azotăm, cianozăm apa vieții
transformând-o în apa morții,
mirați-vă deci că nici 1001 de revărsări
nu ne pot spăla,
e prea târziu să aprindem candele vieții ucise,
e prea tardiv pentru remușcări,
e un non sens să regularizăm în moarte
râurile și pârâurile mici,
e ilogic să ne plângem soarta invocând
Domnul Dumnezeul nostru
pe care-l pângărim în ocară zi de zi,
vorbim despre drepturile omului
înainte de a instaura drepturile inalienabile
ale vieții.
să respectăm dragostea
ființelor pentru viață,
vă rog, să sacralizăm iubirea sinelui de a fi.
002.672
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudiu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat