Consolidări de maluri
De plângi va trebui reconsolidat interiorul tău Și nu-mi vine a crede că nu este o risipă de Atenție din partea mea... Așa că nu aș vrea să plângi... Deja investesc în niște consolidări de
Sabotând dulcele petale
fur ca ultimul ordinar de hoț din meteorica frumusețe a florilor tale, doar tu știi cel mai bine că îndes în ascuns cu privirea în desaga memoriei infinit de finite amintirea tuturor
Sărută verbul
Avem nevoie de dragoste: de dragostea aproapelui, De dragostea sinelui, de dragostea cuvântului. Ceratele cuvinte aduse dintre spini și durere arsă De mult nu le respiri ? Te dăruiește în
Candele și remușcări
Vă cuvântez, eu, ne-profetul. Ardeți pământ, strigați-vă fericirea Că ați chelit un munte de pădurea de aur, n-auziți sfâșietoarele gemete de moarte dinspre trunchiurile agonizante, ridicați
Anti-dihotomica
Soarele nu iubește luna petrecăreață, Nocturnă, indecentă, amorezată, hoață, Nedemnă, argintie, înnecată în cerneală, Cadaveric desprinsă din hoitul asfințitului, Amurgită, martoră
Melcișori
Cochilii de melci se purtau pe cărare, melci întrebau: unde mergi ? Hai în ogradă, este un câine care latră, vino tu cu noi, noi suntem melci, uită-te pe unde mergi. Un melc întreb: ce
Grădinarului
Mănunchi de adevăruri și șoapte debile Se contopesc în mersul tău, copile, De vei dori vreun rău albei flori anume, Te voi preschimba în pulbere de grâne. Te voi lovi, netrebnic ucenic,
Destine adânci, karme prelungi
Devreme se culeg întrebările zilei, Tăcerea fiind întrebarea copilului Ce învață sunetele și graiul... Ne devegetalizăm, ne decoralizăm, Ne ștergem karma, ne afundăm, Ne aruncăm în
Ramuri și frunze
Ramuri și frunze, verde gălbui, Fire de lumină cernute de crengi, Fire de iarbă ce-acoperă ochii Și frunze moarte ce-ngroapă genunchii, Ramuri calcinate și frunze dantelate, cernute de
Te ud cu lacrimi...
Te ud cu lacrimi și frunza ți-o sărut... Iubite trandafire japonez cărunt, Eu am să plec și poate-am să te uit, Nu știu de cineva te va uda sau frunzele uscate din ramuri le va curăța. Nu
Eu am uitat
Din nori de plapumă vom strânge Atâtea lacrimi cât să plângem, Atâtea bucurii de-ncondeiat Câte nu vom avea în amintire niciodat. Nu-mi amintesc, eu am uitat: Căderea lunii în lacul
Curiozitate
1. CURIOZITATE Cel ce reține, treaz, vrea să vadă lespezile scărilor peste care treci, pentru că tu chiar pleci. Închisă fire. Luna aprinde contururi de râuri. - Să povestești ce amintire
Supărare
1. Simbolurile ospeției stau părtașe. Omul era trist. Părul cărunt din cauza murdăriei de ipsos alunecase pe ochi. Ochii sunt și ei distruși. (Rostul simțurilor lui este de a se așterne în
Legământ andaluz
Mă leg pe fire de nisip că... Dragostea n-o s-o trimit în plic, La post-restant, pe mai târziu, Și-am s-o disec de vie, Smulsă din colivie, Auto-suficientă să ne fie, c-am s-o pândesc să
Downtown
Miresmele de pâine dimineața Ne scoală odată cu roua transpirației Brutarilor, cireșele pe platouri Și sucul de portocale ne îmbie, Ca setea stoarsă să ne fie. Cobori din bunăstare în
Jazz
Am dedus că înecase luna, vinovata, fântâna; praf de argint se face rouă. Aplecându-mă să cert, apele ei se tulburară, oglindind mânia zilei: nevinovată rază fugară. Căci gemetele
Andezit fără clipit
te stâncești pe lângă mine, munte, retrase sunt chipurile tale de viață vegetală parfumată, incantații de nuanțe de clorofilă, clipe de flori îmbătătoare, clipe de flori
Tăcere josnică, taci !
Sunt surdul care se închină la Zidul plângerii subjugat de tăcere, dar clipele amețite de beția vitezei unidirecționale le-aud ca fâșâitul unui bolid desprins de șosea, plutind nefiresc,
Iubire cu diacritice și ortograf
Te iubesc virtual și nereal de la ultimul chat nesperat de lung și de sentimental și de romantic... abia aștept seara ca să răspund la e-mail-urile tale, la messenger să ne povestim cum s-a mai
Se oglindesc
SE OGLINDESC În apele memoriei se oglindesc rufele trecutului poluat și incertitudinea ceței, iar vița de vie crește înaltă încercând, stoarsa și acrita să amăgească din plin durerea mai bine
Nicotină
Sunt visele în-nicotinate Și desfermecate de parcă-ar fi uitate… Din frunza de tutun Pe care-am cules-o acum Am adunat un vers De îndoială și un grăunte De-aruncat pe drum, Pe clipele de
Pământ pârjolit
De sute de ani ne-am autopârjolit pământul din disperarea de a nu fi cucerit de alții, am otrăvit fântânile până la apa din adâncuri care se scurge ca un lac al bunăstării spre Dunărea
Ramuri de jad
Ramuri de jad, suflete verzi cad crânguri de vise proscrise, clipe de marmură albă - sublimul nihil se încarcă tensiunea neputinței se-ascute ascultați versuri mute recitați versuri
De ce crezi ?
De ce crezi că lumina nu trebuie să vină din adevăr... chiar trebuie să pășim pe mătase pentru că mocheta de gazon înțeapă piciorul ? de ce nu trebuie să spunem ierbii iarbă, rușinii
Lună plină
Lună plină, lună plină endocrină, Gene lungi de aur ai, Lacului tu i te dărui, Între nuferi și-ntre broaște te cufunzi cu grijă, Apele le tulburi, razele-ți de lână le înmoi, Lună plină, lună
