De mai...târziu

Ceață pe câmp, norii aduși de spate, suflete strâng griji în spice din recolta de roade, ființe în turme se-adună din valea cu apă, e timpul ca mulse să fie, odată cu seara stearpă, copii votează la lecția deschisă de seară cu degetele sus, sperând ca învățătoarea să le-ngăduie și lor să se plângă că anul agricol e greu, pământul se scaldă în noaptea cu lună, muezinul își strigă chemarea în van, îl aud clipă de clipă, an de an, e Bosnia în sufletele noastre... picătură cu picătură, Allah-al-Aqbar ! ortodoxia-i departe, Allah-al-Aqbar ! nimic nu mai ducem în ale sufletelor raniți... nici când pășim peste graniți !