Cuvinte nerostite

mi-s dragi norii, mi-e drag cerul în care mă proiectez ca o promisiune andaluză ce sunt, respir, beau, mănânc, vorbesc, turui, mi-s dragi norii, mi-e drag pământul în care se va odihni oboseala mea cumulată, n-am vise de intoleranță, n-am gânduri amorțite de ascuns, dar ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla... vă cuvântez eu, neprofetul, cancelar peste o mie de clipe oarbe, peste un popor de cuvinte nerostite, peste o mie de ape nerevărsate, peste o suită de secete nebăute de focul amestecat cu apă din batozele de elicoptere, moartea nevasală în asceză se ferește de mine, fiorul vieții îl beau și mă-mbăt, mă satur de cuvintele neguvernabile și sar în aer cu moarte cu tot... cuvintele risipite nu am timp să le mai caut, cuvintele libere din turmă au plecat la cârciumă și se îmbată, sâmbăta e o zi pe care n-o caut dar vinerea seara aprind lumânarea, popor de cuvinte, veniți să vă-ngrop.