claudiu banu

cand tac, cand nu...
Constructia ta e extraordinara si cred ca se imbina foarte bine cu mine. Si uite asa toti reusim sa ne amestecam in forme ciudate peste care rasar stele, poeme tiuite, caprioare si alti umeri.

scurt dialog...lunga framantare. Ralu, iti sugerez sa iei poezia asta cu tine maine si sa discutam putin pe marginea ei si pe buza unei cesti de cafea. E de lucru pe ici pe colo. Ok?

nu te-ai înșelat
nisipul frunzelor căzute în mare se amesteca prin iubire nu se pierde dar se transforma in oameni
sau pietre

apropo trebuie sa iti spun un secret
pietrele vin toamna sa-ti doarma sub perna

Pai sa vedem: iubire, inspiratie, muzica, sanatate, libertate, independenta, timp etc adica: LMA&stuff!..
C.

Intai de toate, bine ai venit pe site Raluca!
Am citit inca de ieri ce ai postat. E prea putin ca sa imi formez o parere, insa e suficient ca sa ma incite sa citesc mai mult, astfel incat sa iti pot vorbi despre perceptia mea. Cat despre textul de mai sus, il vad ca fiind unul pe care se mai poate lucra si mai trebuie sa se lucreze. As evita repetitiile inutile (fir de par, fir de putere), numele proprii imaginate (Altei), sau paradoxurile fortate (dimineața, când soarele apunea aprins). Iti recomand sa incerci sa te detasezi de ceea ce ai scris, si sa incerci lucrul obiectiv, lucid peste text. Nu te gandi la ce simti tu cand scrii ceva, ci la cat de bine/rau exprima cuvintele tale un sentiment, atat pentru tine cat si pentru cititor. Mi-au placut trimiterile, atmosfera din unele imagini, si titlul.
Sa ne citim cu bine,
C.

Iar celor care sunt amatori de experimente cu adevarat reusite, le recomand sa citeasca Alex Bacu ...

Elia, am creat primul cont clona (mihail dumitrascu) deoarece scriam pentru o femeie anume, si in acel moment intentionam sa imi axez creatia principala pe experimente (iti amintesti primul, al doilea, al treile poem despre mine, sau poemul rasta, etc..). A doua clona, am creat-o incercand sa imi depasesc niste limite semnalate de bogdan geana in forfecare. In speta, urbanul nu era prezent in baza mea de date si asta am intentionat cu \"Dan Gruia\". Poezie si suprarealism cu influente vadit urbane. Asta ca simple explicatii. Tehnic vorbind, clonele sunt vazute de editori dupa ip. Mihail Dumitrascu a fost repede (prea repede) , descoperit. Cu Dan Gruia nu aveam cum sa fac aceasta greseala, insa am facut altele. (In speta am rugat o persoana total nepotrivita sa imi posteze textele transmise pe mail). Iar cand mi-am dat seama de acest lucru, a trebuit sa incetez prematur experimentul. Dar mai aveam foarte multe alte intentii secundare. Printre care inclusiv folosirea de versuri comune cu cele scrise de :) \"Claudiu Banu\", schimbarea unor texte intre cele publicate de mine mai de mult si cele publicate sub contul,clona..Deh, eram curios daca se va prinde cineva, sau mai bine spus, daca cineva citeste din urma...Experimentele de acest gen, desi incalca politica site-ului, mi-au fost foarte folositoare din punct de vedere creativ. M-au fortat sa caut noi modalitati de exprimare, sa incerc sa pastrez o anumita traiectorie, in creatie etc. Asta e, imi plac jocurile, dar nu cele simple. Asa ca uneori caut sa le rescriu regulile.
Bineinteles ca sunt constient de nivelul pe care ma aflu. Si iti mai spun ceva Elia, incerc sa ma desprind de el, clonele au fost la momentul respectiv niste craje pe care m-am sprijinit. Acum voi pleca pentru o vreme de pe site, profitand de vacanta. Toate acestea sper sa ma ajute cumva sa scriu mai bine. Pentru ca asta inseamna sa il exprim cat mai bine lumii pe Claudiu Banu. Apropo, exista in pagina mea de autor un text care nu imi apartine. Nici acest lucru nu a fost sesizat. Si a fost inca o lectie pe care mi-am insusit-o. Poate vor mai fi si altele. Poate nu. Deocamdata o pauza de la agonia.ro imi este la indemana si cred ca imi este si necesara.

A fost o incalcare a dreptului la exprimare si din punctul meu de vedere. Dar, Oigen, Aryaman, e mai greu sa discuti asa ceva daca nu iti asiguri un partener de conversatie/polemica. Intr-o alta ordine de idei, si articolul acesta, ca si cel la care face referire, imi pare conceput destul de bine si realizat pe masura.
La mai multe,
C.

Florin , ai reusit aici ceea ce ma chinui eu sa adun in mine de cateva zile. Pentru ca pentru mine textula acesta imi aminteste de o posibila descriere a Ei...Imi scot palaria, si din ea scot o stea, mai mult decat meritata!

Andrei, am citit poezia ta dar nu am ramas cu nimic in afara de muzica. Incearca sa renunti la rima facila, la repetitiile redundante, si sa se vada ca acorzi mai multa atentie ideii in defavoarea melodiei. Virgula se pune imediat dupa cuvant, dupa ea trebuie lasat un spatiu. Forma corecta in versul doi, strofa doi, este \"nu mai\". In rest iti urez succes, si de ce nu..inspiratie!
C.

Mihaela, uite ca m-ai emotionat atat de mult incat comit tot felul de erori...Dar tu ai sa ma ierti, nu-i asa?
Cu drag,
C.

Ai adunat la piept pietricelele de pe site si din neatentie le-ai lasat sa iti treaca prin buzunar, prin coaste, pana in mijlocul inimii..Stii ce am regasit aici? Un suflet frumos intins peste toate directiile cardinale...tinand de mana alte suflete. Un puzzle cu noi..ah...nu pot sa dau stea, ar fi subiectiva, fiindca apar si eu pe undeva pe acolo,(ca sa nu mai spun de autoarea mea preferata de zilele acestea) dar recomand tuturor textul, ca un tratat de inspiratie, ca o colectie particulara pe care oricine se poate mandri sa o aiba. Nu suntem singuri.
Multumesc ingere, frumos si reusit gestul tau, multumesc Miaha!

Te-am citit in liniste Tiberiu, inclusiv textul despre bunica, de fapt, mi-ai confirmat o banuiala mai veche, noi avem cunostinte comune. Pot sa iti recomand cativa autori, vei gasi cu putin noroc adresa mea de mail pe undeva pe la o cumnata de-a ta.;)
C.

Suflet drag, iti/imi doresc sa-ti regasesti calmul specific versurilor tale.
C.

Mi-ai amintit de un cantec putin cunoscut\"Carapacea\". Nu versurile scrise de niste baieti din ploiesi, ci mai mult de acea melodie difuzata uneori pe radio Prahova, insa atat de frumoasa incat mi-a ramas undeva intr-un colt de memorie... Incerc sa redau din amintire cateva randuri:

Sufletul meu zambeste zambetului tau
dar sufletul tau unde este?
dar tu esti a nimanui
si de fapt a orsicui
te vrea...
...................................

eu am inchis o vreme ochii, o ratacire contextuala, dar tu ar fi trebuit sa ai grija de cuvinte, uite sangereaza, cheama umbrele, se agata de noapte pana o sufoca si nu stiu ce sa iti spun sa te ajut inainte sa inchid fereastra aceasta..

Da Virgil, e un text bun, mult mai bun decat titlul sau.
Pe langa acesta, care nu e un titlu rau dar parca e putin fortat, nu imi place ruperea primului vers de al doilea. Cred ca e inutila. haide sa iti spun si cu ce m-ai convins sa rup tacerea:
între primele senzații de lumină o umbră
un rost ascuns între vocale o fisură liniară în liniștea adîncului
Versurile acestea imi plac foarte mult. Si ideea de \"tandrete fotofoba\".
Intregul poem ar fi fost si mai reusit din punctul meu de vedere daca ar fi construit o poveste/stare/idee mai complexa. E adevarat ca e un ciclu de perceptii, dar cred ca puteai sa conturezi mai mult pe o arhitectura mai plina, mai ales avand in vedere lexicul foarte bine folosit. Asa am senzatia unui flash pe un singur moment, lucru care mi se intampla adesea in poeziile tale. E doar o parere sincera, sper sa nu te supere.
Cu prietenie,
C.

Placerea a fost de partea mea, te asigur...

Chiar daca finalul ar fi putut fi si mai bun (de exemplu sa se fi terminat dupa \"urlu mai mut decat atunci cand imi pierdusem vocea/dar nu se trezeste nimeni iar eu\" ) textul de fata este unul care imi satisface pe deplin asteptarile (mai vechi) de la poezia ta.

Nu stiu daca e corect sa acord stea pentru un poem inscris la personale. Imi dau seama ca ideea este legata mult prea mult de autor, dar sunt anumite versuri in acest poem (pentru ca este un poem) care redau foarte frumos acea stare de camera fara usi si cu ferestrele inchise in care peretii privesc zbaterea unui om in lanturile uitarii. Si nu orice fel de uitare, ci uitarea de catre cel pe care il/o iubeste..
Si peste tot am avut senzatia unei zile in care ploua. Ca o prevestire.