Jurnal
poem țiuit
1 min lectură·
Mediu
Am încetat să mai caut vreun semn al trecerii mele
cu timpul mă voi ghemui în această uitare ca într-un uter bolnav
de acolo voi striga tot felul de vorbe care neajunse la tine vor părea cântec mut
Am încetat să mai sper într-o moarte fără sfârșit
așa cum nu mai cred că există undeva vreun început în circularul și dansabilul rut
absențele tale se întețesc ca ploile toamna
pe când eu scriu acest jalnic poem țiuit
despre un ceva devenind nu știu cum altceva;
acum numai tu poți să-mi spui care cuvânt dă să moară
și caii se împușcă, nu-i așa?
063.542
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “poem țiuit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/82910/poem-tiuitComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMpoemul tau mi-a adus aminte ca in curand va veni toamna. trebuie sa ma pregatesc cum se cuvine pentru culorile dragi, ruginii, care, lin se vor estompa. Sa-mi pregatesc prezenta langa absenta lor.
0
INAndreea, poate că uitarea e o boală, dar uneori e mai bine să uiți decât să-ți amintești...Mulțumesc mult că ești aici, te citesc; ai devenit o prezență cotidiană în viața mea prin poemele tale.
Thais, vine toamna...uite acum plouă aici la oradea...mi-e dor de timișoara; mulțumesc de vizită.
Thais, vine toamna...uite acum plouă aici la oradea...mi-e dor de timișoara; mulțumesc de vizită.
0
CBDistincție acordată
Nu stiu daca e corect sa acord stea pentru un poem inscris la personale. Imi dau seama ca ideea este legata mult prea mult de autor, dar sunt anumite versuri in acest poem (pentru ca este un poem) care redau foarte frumos acea stare de camera fara usi si cu ferestrele inchise in care peretii privesc zbaterea unui om in lanturile uitarii. Si nu orice fel de uitare, ci uitarea de catre cel pe care il/o iubeste..
Si peste tot am avut senzatia unei zile in care ploua. Ca o prevestire.
Si peste tot am avut senzatia unei zile in care ploua. Ca o prevestire.
0
INClaudiu, prezența ta aici mă bucură mult. Îți mulțumesc!
0
CBPlacerea a fost de partea mea, te asigur...
0
Revenind... uitarea e o boală în care ne complacem cu toții mai devreme sau mai târziu, iar tăcerea/muțenia e un simptom. Poate sună ciudat, dar m-a cuprins din nou dorul de moarte, cel care se răsfrânge numai în scris și mă lasă intactă.
Numai bine!
A.