Acvariu în A minor

îmi place, e absurd și mă trimite într-o altă dimensiune, o realitate plină de elemente comune tuturor dar intangibilă.
foarte amical ca-ntotdeauna

AAAAAAAAA!

adoră
are
adulmecă
Ambra
acvariu
agață
amiază
astenie
e foarte femeie

Acum amical!

gf

adica raspunsuri:

Alberto, George,

va foarte multumesc. fara doar si poate!

Claudia, și mie mi-a plăcut întregul carusel și, în special, descrierea fizică cu glezne și degete... mmmm... foarte frumos. Totul e consistent și aș zice că are o ironie de bună calitate.

Totul până la final, pe care știu că ai... foarte mizat, dar fix de-aia poate nu-l găsesc nimerit. Sau poate că merge, dar integrat cumva într-o construție mai amplă un picuț, concluzivă și / sau incitantă, ceva acolo, dar nu într-un vers așa stingher, scurt & abrupt. Mai ales că acel vers e și ușor argotic, adică ironia din el nu e una intelectuală ca cea din corpul poemului. Apoi mi se pare și cam clișeistic dpdv al construcției, cu substantivul pe post de adverb etc...

S-ar putea să aberez grațios, să mă ierți, e vb doar de păsăricile mele (din cap). :P

Ah, profit de ocazie și-ți mulțumesc aici 4 your kindness și vorbele înțelepte de la un txt de-al meu.

Mihai,

deloc aberezi, finalul are intr-adevar o hiba, dar e una a imperfectiunii ceea ce pe mine uneori ma bucura. daca voi gasi altceva, voi vedea, e la cald, asadar.

si n-am \"mizat\", sa stii, doar ca n-am avut \"cotor\" cum zicea cineva drag mie: spune ca \"A e o curca pe langa mine\", rupe, fa ceva, nu simetriza...o sa vad, stiu sa rup si sa asimetri...

apoi, e un poem \"travesti\" :) in fiecare femeie exista un barbat, nu?

da, ai dreptate cu travesti-ul - în fiecare femeie există un bărbat & viceversa. de-aia ziceam de păsăricile mele, în comm-ul de dinainte.

apropo de asta, în clădirea unde am biroul veniseră vreo 3 gabori azi. filau și (cred că) vroiau chiar să ia la puricat 2 travestiți care, cică, se mutaseră de curând acolo și tulbură liniștea publică, primesc clienți etc. și pe care îi urmăreau mai de dinainte, de când stăteau - cică - pe magheru... :))

revenind la txt, mi se pare valabilă ideea unui șoc de 220 la sfârșit. vezi tu, te descurci... :)

si s-a vestit un final.

asa cred ca asa da :)

deci

o alta (usoara) modificare. si ca am uitat sa adaug ca textul e (tot usor) retro, daca excludem artificiile ce se vor doar trailer, nicidecum cu ce pleci...apoi ce nu fct bine, intreb? (asta contorizat&in fine)

paxtișând ca să zic așa un clasic :D dacă-i la mișto e foarte tare, iar din partea ta mă aștept la orice nelegiuire - inclusiv la aia de a fi chiar foarte serioasă în acest loc timp mod.

e ok, mai ales din perspectiva faptului ca pare ca abia deschide furtunul.
adica e genul de text flux ce permite completare la nesfarsit fara plictis, daca pastrezi atentia si incheieturile calde, adica antrenate.

Iulian, nelegiuire sa fie, dar s-o stim si noi, nu? :)) sa stii ca-s seri, chiar oasa.

Madalina, e ofertant da.

Va multumesc pentru treceri si cuvinte.

titlul este atat de bine ales, ca nu mai zic daca acvariul lui a nu era major, in loc de minor.
foarte faina poezia, descrieri minunate, de la plimbatul prin camera cu fereastra nuda (hmm, si fereastra nuda, si a nuda, nu?), cerele distilate cu barbati, masini care inghit pofticioase, o pisica superba, desigur, cum altfel poate fi ambra, un pian alb, asortat cu pisica si acvariul fara pesti...hmm, si astenia dezbracata, ce misto!
finalul m-a lasat cu un nod in gat, ca la un film politist care se gata brusc, si eu n-am aflat cine e criminalul! :) mai citesc/vad o data, poate poate...chiar si fara barca.
un cititor placut impresionat!

finalul a fost altul, l-am modificat, dar n-o sa-ti stric placerea de a gasi tu insati \"criminalul\". :))

multumesc pentru trecere si receptare.

Prima data m-am gandit la \"femeie forte\" pt a salva oarecum exprimarea greoaie; pe langa faptul ca fluenta citirii se-mpiedica in involuntara rima foarte-poate nu gasesc/nu reusesc sa gasesc rostul acestei alegeri.

Mai departe, gurile admiratorilor care jinduiesc dupa aceasta
femeie apartin (cum altfel? :) mai multor barbati deci, ipotetic, nu se justifica singularizarea unui singur vehicul \"dar o înghite întotdeauna o alta masina\" din moment ce numarul posesorilor de masini este unul destul de semnificativ, fara limitari. E firesc asadar, sa aiba de unde alege masina in care se urca, respectiv barbatul pe care-l va ferici, dintre cei avuti la dispozitie; acest gest -alegerea- este singura alternativa. Recitind, reactionez cam asa: \"ei si ce daca o inghite o singura masina?, ca doar nu era numai una\".

Te complici inutil si, prin contrast cu inceputul, finalul capata o cursivitate in acelasi timp densa si provocatoare (incepand cu \"A. are glezne subtiri si degete lungi-lungi intra cu ele în vietile tuturor în aburii de cafea în apa calda\")

Fragmentul respectiv merita nu doar o singura stea, dar am stat sa analizez ce nu mi-a placut.

Adrian,

multumesc mult pentru steluta si pentru ce vazusi mata pe-aci. :)

Traian,

m-am cam ras, ce-i drept, citind comentariul tau si mi-ai devenit simpatic foarte poate. sunatoarea sa stii ca-i buna in multe afectiuni, asadar n-o folosesc niciodata \"involuntar\", atat eu, cat si A. suntem foarte...voluntare :))) apoi, este clar ca e \"o alta masina\", deci mereu \"o alta\", nu una! in rest, fain frumos si mersi.

bucuroasa de vizite,
Claudia

Exact, una luata individual, insa contextul fiind de asemenea natura incat ambele situatii se sustin reciproc, apetenta in randul admiratorilor (A. are multi ochi multe urechi si guri toate o vor toate o cer toate o adulmeca)
si urmarea, acordarea unor gratioase favoruri pretendentilor alesi pe spranceana, NU mai este nevoie de conditionarea impusa de \"DAR o înghite întotdeauna o alta masina\". Eu cu conjunctia am ce am si de-astea mi-a casunat si pe neviovata :) masina. Ce se poate intampla in afara faptului de-a fi inghitita de una din masinile care-i stau, indirect, prin
proprietarii lor, la dispozitie?. De parca ar fi cine stie ce raritate/ anomalie prezenta unei masini \"inghititoare\" care, la randul ei, desemneaza privilegiul celui care-o conduce.

E ca si cum acorzi o falsa aura.

Recunosc am facut o confuzie.