Cioban Stela

vâlvătaia iubirii mă mistuie iubirea gonește ca un cal biciuit de vânt pe câmpia minții îmi încălzesc mâinile la focul inimii imaginația aprinsă dă foc stelelor cenușa cade din cer te visez

eu sunt doar o bucată din inima ta decupată ruptă de realitate înfiptă în realitatea iubirii eu sunt doar o frunză cu brațe întinse spre tine agățate de tine ca de o ramură tremurând la

sub imperiul fricii frica de neînfricare neînfricată lupt să dărâm întunericul îmi fac loc ca printr-un tunel spre lumină lupt cu întunericul îl sugrum dau cu el de pământ dau pământul peste

e vară e vară în inima mea o vară eternă cu tot alaiul de flori vise păduri ape valurile speranței îmi spală țărmul sper că disper să să te ating cu privirea fierbinte ca un soare care

mi-ai făcut dezordine în suflet totul vraiște aruncate pe jos pe sus sentimente puternice chiar prea puternice pentru mine atât de puternice ca un uragan care nimicește totul în cale zdrobită

arhitectura sufletului schițez acest edificiu și-l construiesc în fiecare zi uneori se surpă dar o iau de la capăt care capăt capătul dimineții agățat de o cafea neagră care aruncă priviri

am sentimentul că sentimentele se rostogolesc ca niște pietre la vale rațiunea se lasă târâită și zdrobită zdrobitor de frumoasă iubirea mă ia de mână mă călăuzește spre pădurea de emoții

pasărea gândului ciugulind din firmiturile realității realitatea e ireală irealitatea e reală ce e real și ce nu noi doi două realități întrepătrunse îngrămădite lipite una de alta o singură

banalul latră ca un câine fără stăpân nestăpânită îmi dezleg visul și-l las să gonească pe câmpii goana mea duce la tine aduce la tine un fluviu de dorințe alergi cu mine-n brațe cu mine-n

lumea e prinsă în război războiul e prins în oameni luptă între lumină și întuneric între bine și rău între oameni și bestii între vii și morți morții uciși de păcat de întunericul din

a fi sau a nu fi convinsă învinsă învinsă de argumente sedimente recurente învinși sunt cei care-și taie singuri craca de sub picioare aluneci în gol golul alunecă în tine un gol pe care-l

de ziua mea mi-ai dăruit iubire un ocean un an o eternitate rup amintiri și gust amintiri dulci ca niște bomboane de ciocolată a mai trecut un an prin mine am mai trecut eu prin el eu

sunt o pisică ca toate pisicile îndrăgostită de un motan ca toți motanii o iubire nu ca toate iubirile care miaună serenade nu ca toate serenadele în nopțile cu lună nu ca toate lunile motanul

desen canicular desenez căldura în tonuri calde valuri valuri de soare eu plutesc peste valul de căldură valul plutește peste mine plutim în aerul încins ca niște corăbii eșuate am pierdut

din hârtii construiesc castele pe hârtie pictez gânduri hârtie colorată din care înalț vise vise roz vise albe vise galbene pe o bucată de hârtie stă suspendat trecutul ca un pod pe care

mi-e dor de tine mă dor amintirile amețirile rătăcirile prin inima ta atât de mare în care mă pierd mă regăsesc mă reconstruiesc din fragmente de iubire mă dor clipele în care nu-ți văd

îți scriu pe peretele inimii incantații inovații aspirații cuvintele trec ca niște soldați flămânzi care-și hrănesc mintea cu viața ta rup bucăți din ea ca dintr-o pâine cuvintele mele sunt

invitație la teatru toți oamenii joacă teatru măcar uneori e un sport mondial o artă a mistificării ne prefacem ca o prefacem în ne prefacem în roluri mișcătoare ne mișcăm unul spre

urc această pantă abruptă către tine te înalți ca un munte de iubire în inima mea escaladez drumul spre iubire iubire care răsare mereu ca soarele pe cerul inimii în fiecare dimineață în

când pasărea zboară noaptea se prăbușește se rostogolește în abis trăgându-și umbrele când pasărea zboară cerul își deschide brațele să primească lumina când pasărea zboară cântecul ei

ar ogorul inimii plantez sămânța iubirii iubire care crește și rodește prunci de lumină cu ochii stele care scrutează adâncul cerului eu și cu tine noaptea căzută ca o cortină peste scena

străbat nestrăbătutul ca să ajung la scop dar scopul se îndepărtează cu pași mari de uriaș mă lupt să mă agăț de acest scop de acel scop fără scop umblu hai-hui pe străzile zilei hoinăresc

îndrăgostire zbenguială în curtea brațelor tale inima ta bate ca nebuna o ia la galop prin păduri se izbește de trunchiuri de ziduri de stele se lovește de inima mea inima mea

caut arme mă înarmez cu răbdare și caut ies la atac cu toate armele să te cuceresc ca pe o cetate încercuită încercuită de brațele mele de gândurile mele de brațele nopții când luna se