Cioban Stela

te aștept la marginea lumii nemărginită inima saltă țopăie în extazul iubirii face tumbe în piept te aștept la marginea zilei să aruncăm marginile visului în care trăim să-l scoatem din

dezmembrez tenebre sfertec trupul întunericului contorsionat contractat ca un spasm rup fâșii din beznă și le arunc ca pe niște cârpe la gunoi umbrele nopții se aruncă de la balcoane le este

eu sunt pe val pe valul de căldură pe valul marii pe orice val fac valuri le confecționez din dorințe le confecționez din apă din vânt din soare mă afișez pe valuri printre valuri pe sub

ușa glisantă a tăcerii întredeschisă să trec prin ea rup tăcerea și strig să mă aud cumva ceva mă lovește în creștetul capului o senzație de tristețe apăsătoare ca un buldozer presând

hai să fugim în lume cu lumea după noi ca o haită de gânduri care gonește să ne sfâșie răsăritul să lovească soarele lipit pe cer dezlipit căzut peste noi frunze de vis ne-au crescut pe

tu mă privești cu buzele ma adulmeci cu privirea mă atingi cu glasul care se zbate în cuvinte prea pline de sensuri tu lași noaptea să fugă pe scări însă confiști luna stelele cerul și mi

oroare onoare pe cuvânt de onoare de oroare de ce-o fi dintii noptii frământă bucați de oroare sânge gemete ce-o fi țâșnesc printre dinți să-ți înfingi colții în întuneric să-i sfâșii

șterg fruntea vieții cu batista alergare la maraton viața fuge gonește aleargă ca disperata de azi spre mâine de mâine spre viitor viitorul roz o așteaptă să-i înmâneze premiul premiantă eu

eu trec prin viață în viteză viața trece prin mine unde mă grăbesc spre veșnicie sunt nemuritoare inima mea bate în pieptul vieții pentru totdeauna îngerii zboară pe cerul veșniciei eu sunt

deși sunt virgină mă simt aproape însărcinată cu copii tăi încă neconcepuți concepuți doar de minte îi legăn în gând le dau nume le dau lapte te aștept acasă cu cei trei copilași legănați cu

mi-e dor de de tine de noi port după mine bagajul de speranțe ca o coadă de cometă sper caut cu privirea scormonesc sap în căutarea inimii tale pământul inimii proaspăt

mă întorc înapoi în văgăuna timpului trecutul mort îmi face cu mâna privesc mortul în față în spate pe laterală chestiunea e lăturalnică ca o cărare care șerpuiește spre nicăieri un

muzica iubirii se revarsă peste noi valuri de sunete priviri emoții ne împresoară ne stropesc ne zdrobesc muzica inimilor bătăile inimilor ca ale unor tobe care țin ritmul inimi care se

deschid dimineața și frunzăresc printre foile ei un capitol deschis deschis la orice îmi deschid inima și las valurile de iubire să se întindă pe tărmul ei tu cu ochi albaștrii ca marea ma

alunec pe suprafața zilei ca pe gheață în stânga în dreapta înainte înapoi dansez la capitolul impresie artistică am făcut impresie expresie e vară așa ca sparg gheața și ling o

dă-mi voie să te îmbrățișez cum îmbrățișezi trupul unei amintiri vii nu moarte cu toată inima îndrăgostita de amintirea unui vis mi-ai smuls visul frumos ca să-l îmbraci ca să-l

bat câmpii străbat răzbat printre bălăriile vieții printre buruieni si spini mă doare spinul uitat în inimă de un bărbat ba de doi ba de mulți spinii pe care am călcat ma împiedică să

îmi spui ca mă iubesti cât de mult atât de mult incât oceanul e doar un strop din iubirea ta atât de mult incât Pamântul e doar un bulgăre desprins din inima ta atât de mult incat

soare soare cu raze soare fară raze cu raze rupte atârnate de cer tu esti soarele din viata mea sună a clișeu mă înfășori cu raze mă desfășori dintre raze rasari pe cerul vieții mele in

izbesc clipele de perete pana se fac tandari am spart timpul i-am spart fata n-am timp sa am timp totul curge se scurge se prelinge simt ca si eu sunt un lichid care se infiltreaza prin

soare care se izbeste de geam dimineata de vara tu inclestat de mine te tii cu ambele maini de inima mea eu pasesc prin sufletul tau ma ascund in tine iubirea ne invaluie ne

imi construiesc vise din caramizi le cladesc iar si iar uneori se surpa alteori nu conteaza tu esti faramitat in mii de caramizi apari in toate visele mele multiplicat imi cladesc viata

prapastia din mine alunec in ies la suprafata ma aburc ma catar pe peretii vietii ies la lumina lumina iese prin mine trece prin mine sunt o baterie solara descarcata rareori cand soarele

tai cu ferastraul cuvintele le ajustez le modelez dupa chipul si asemanarea seamana cu sau nu prea seamana te chem cu cuvinte te chem fara cuvinte dincolo de cuvinte dincoace asculta-mi