Poezie
Tenebre
1 min lectură·
Mediu
dezmembrez tenebre
sfertec trupul întunericului
contorsionat contractat ca
un spasm
rup fâșii din beznă și
le arunc ca pe niște cârpe
la gunoi
umbrele nopții se aruncă
de la balcoane
le este teamă să dea piept
cu lumina
să fie lovite în piept de
cuțitul luminii
răsucesc cuțitul în rană
răgetele umbrelor sfâșie noaptea
noaptea rațiunii naște monștrii
moartea rațiunii dă la iveală
umbre monstruoase
înjunghii întunericul și plec
ca un înger supărat.
00935
0