Poezie
Ogorul
1 min lectură·
Mediu
ar ogorul inimii plantez
sămânța iubirii
iubire care crește și rodește
prunci de lumină cu ochii stele
care scrutează adâncul cerului
eu și cu tine
noaptea căzută ca o cortină
peste scena lumii
eu am intrat în rol
rolul a intrat în mine
rolul de îndrăgostită
brațele inimii mele te înconjoară
ca un gard
fără putință de evadare
plimb luna de mână pe cer
țin în brațe dorința de a-ți
mângâia glasul care strigă iubirea
pe nume
pe prenume
definim iubirea
drept ceva nedefinit nemărginit
care se simte cu ochii
cu buzele
cu ochii inimii
cu buzele inimii
dinții emoției înfipți în
carnea trupului
rana deschisă zvâcnește
ma pansez și merg mai departe
cât de departe
până la capătul gândului.
00767
0