îmi stă bine cu boala asta

Iată un vers minunat:
tu doar înalți zmee cu privirea

Începutul poeziei e un enunț, o afiramție, nu un vers, apoi albirea sufletelor e un pic clișeistică. As dori mai multa rigoare din partea autoarei vizitate de o inspirație reală.
Amical, tama

îți stă bine cu poezia asta, mai ales cu finalul ales: \"te întinzi în mine / ca un înger pe zăpadă\".
de la un timp inspirația îți cam dă târcoale.
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

tamara:mulțumesc pentru comentariul amical și obiectiv.albirea sufletelor.........hm. depinde , eu am întălnit-o ca formă dar ca interpretare , rămîne la latitudinea celui care citește. cu sinecritate,
cornel:ești unul din comentatorii mei cei mai rafinați. întodeauna știi să lași ,,urme,, sigure , ca și aici pe zăpadă, cu drag,

Unii nu mai au “virusul” plânsului, deși uneori lacrimile sunt ca un masaj pentru minte și suflet.
“Pielea ta se face o apă vie” în care este botezat iubitul, pe care îl lași să pătrundă în tine “ca un înger pe zăpadă”.
Poezie expresivă și inspirată !

mulțumesc pentru comentariu. viziunea ta este formidabilă, cu ideea botezului.
cu prietenie,

super ideea din primul vers, cu virusul-nu mai stiu sa plang,idem intinderea lui in tine ca un inger de zapada(mi-a amintit de arhanghelul plin de funingine al anei blandiana,la tine insa imaculat), inaltarea zmeilor cu privirea f frumos.
mcm

cezara, e frumos poemul tau dar eu as elimina din el explicatiile si as lasa loc de mai multa sugestie.
in modul special imi place finalul.
aprecieri

sensibil și curat.un poem frumos, expresiv și inspirat
da,\"nu mai știu să plâng\",deși, plânsul este singurul lucru pe care îl învățăm fără mama,
Cât adevăr și durere!
Text bun, frumos cu întregul lui, dar finalul este deosebit
\"tu doar înalți zmee cu privirea/și te întinzi în mine/ca un înger pe zăpadă\"
un poem militant pentru viață, pentru (albirea) puritaea\" sufletului și înnoirea sângelui\"
Cu sinceritate,
Teodor Dume,

a se citi, puritatea sufletului
scuze, graba,teo

carmen, mulțumesc pentru trecerea și urmele lăsate pe aici.
mahmoud:deseori, cred că anumite explicații fac o poezie mai rotundă. e doar părearea mea. mulțumesc pentru opinia ta sinceră,
teodor: tu chiar ai spus ceva extraordinar:plînsul este singurul lucru pe care nu l-am învățat de la mama. să știi că și eu te citesc, îmi plac poemele tale, au un aer intim încît uneori mi se pare că le desacralizez dacă aș comenta. cu drag vouă,

Cezara,

poezia ta imi este foarte aproape de suflet.
Traire si gingasie in versurile tale...

Cu prietenie,
Dana Matei

nici nu știu cum să iau ,,acuzatia,, ta.m-aș bucura să-mi spui că poemele mele te-au....făcut săîți dorești poezia. poate îmi explici, cu prietenie,

din *vârful limbii*...

un poem ce ma indeamna sa spun: sa-i dam Cezarei ce-i al Cezarei!...
trei versuri, mai ales, au ramas in mine...
* înalți zmee cu privirea*
*și te întinzi în mine*
*îmi stă bine cu boala asta*

\"Acuzatia\" mea e una cat se poate de constructiva.
Da...poezia ta e stimulativa in sensul creatiei...si da...poezia ta ma indeamna la visare.

cu prietenie